Primul motiv al eșecului liderilor de care nimeni nu are nevoie
Sunt sigur că mulți dintre voi ați citit cartea lui Stephen Covey – „The Seven Habits of Highly Efective People” (Cel șapte obiceiuri ale oamenilor foarte eficienți), iar dacă nu ați făcut-o ar trebui să o faceți. Este o enumerare inspirată a șapte lucruri simple pe care trebuie să le faceți pentru a fi lideri inspiraționali. Și vă poate ajuta la construcția propriului stil de leadership inspirațional.
Dar ce se întâmplă cu ceilalți, cei care nu sunt eficienți? Putem oare învăța ceva de la ei?
Eu zic că da. Sigur că toată lumea se înghesuie să citească despre marii lideri inspiraționali, ca Gandhi, Martin Luther King, Maica Theresa, Steve Jobs și mai nou Elon Musk. Și vă puteți găsi inspirația la ei. Dar a-i copia pe alții nu prea merge. Iar adevărul este că putem învăța mai multe și mai repede evaluând dezastrele liderilor slabi. Și asta pentru că învățăm mai multe din greșeli decât din lucrurile bine făcute.
Sigur, pentru unii este evident ce nu trebuie să facă, dar, credeți-mă, sunt enorm de mulți manageri care în fiecare zi continuă să-și demotiveze colegii și subordonații, distrugând linia valorii. Aceștia sunt cel puțin neinspirați…
Deci ce fac greșit acești lideri inutili? Probabil primul motiv al eșecului este că un lider prost distruge entuziasmul. Iar asta am descoperit-o pe propria piele: primul lucru pe care-l fac managerii lipsiți de inspirație este să ucidă entuziasmul celor pe care-i coordonează. Majoritatea oamenilor, cel puțin la început, sunt entuziasmați de jobul lor. În definitiv este ceea ce au fost pregătiți să facă prin training și experiență. Dar acest entuziasm natural este distrus intervenind prea mult în munca lor de zi cu zi. „Nu face asta așa”, îi aud pe oameni spunând. Sau: „Fă așa!”
Și de ce facem asta? Cei mai buni lideri găsesc cei mai buni oameni, scot cei mai bun din ei și îi lasă să-și facă treaba. Managerii neinspirați angajează oameni buni și după aceea le spun cum să-și facă treaba…
Deci de ce ne amestecăm atât de mult? Eu cred că principala îngrijorare este o problemă de stil, de modul în care credem că trebuie făcut un lucru. Dar să fim cinstiți, dacă obiectivul este atins și încă la timp, cui îi pasă cum s-a ajuns acolo?
Sigur, sunt domenii și roluri în care stilul, acest „cum” este tot ce contează. Dar asta nu înseamnă că trebuie făcut micromanagement pentru fiecare sarcină oricât de mică. Micromanagementul trebuie să înceteze, dacă vrem să expandăm performanța oamenilor pe care-i coordonăm. Cumpărăm 51% din eforturile oamenilor prin salariu, dar dacă vrem și restul de 49%, pe acela trebuie să-l câștigăm…
Motivarea și delegarea efectivă sunt răspunsurile. Trebuie să vă cunoașteți oamenii și să știți ce îi motivează.
Pentru a-i cunoaște, puteți lansa un scurt chestionar în care-i puteți întreba cum le place să fie coordonați și cum se poate obține ce au mai bun de la ei. După ce analizați răspunsurile puteți discuta cu fiecare în parte problemele pe care le ridică și stilul vostru de leadership. Iar dacă întrebarea va suna în genul „ce ar trebui să fac eu pentru a obține cât mai mult de la voi”, s-ar putea ca răspunsurile să vă surprindă.
Dacă liderii absolut inutili omoară entuziasmul, cei inspiraționali trebuie să-și emoționeze și să-și entuziasmeze oamenii. Se știe deja că oamenii entuziaști, fericiți sunt cei mai productivi. Trebuie să construiți un loc de muncă în care climatul este unul în care oamenii doresc și sunt capabili să depună tot efortul. Trebuie să aranjați scena și să dați exemplul.
Dacă este treaba voastră să faceți lucrurile prin intermediul celorlalți, atunci nu e treaba lor să creeze entuziasmul. Întrebarea pe care trebuie să v-o puneți este: mă cunoaște lumea ca pe cineva care poate crea entuziasm la locul de muncă?
Alte articole pe care poate nu le-ați citit:
Precauții pentru păstrarea jobului
Metoda Harvard: să te simți bine în situațiile conflictuale
