Blog

Cu șapte etaje și 204 camere, castelul de la Brissac, reședință a ducilor cu același nume, cel mai înalt castel din Franța, își merită cu prisosință porecla de „gigant al văii Loarei.” De peste cinci sute de ani în aceeași familie, după cumpărarea domeniului în 1502 de către René de Cossé, el este astazi reședința celui de-al 14-lea duce de Brissac. Domeniul Brissac cuprinde de fapt, în afara castelului, o pădure, 28 ha de vie și un parc.

Fațada castelului este în stilul Ludovic al XIII-lea, dar a rămas neterminată. Ea este încadrată de două turnuri medievale, ultimele vestigii ale unei fortărețe medievale mai vechi. De fapt aceasta a și fost asediată pentru scurt timp în timpul războaielor religioase de către Henric al IV-lea.

Primul duce de Brissac a început construcția castelului actual în 1600, începând cu demolarea fortăreței, devenită de nelocuit în urma rănilor lăsate de război. Moartea ducelui în 1621 a lăsat castelul neterminat, iar succesorii săi nu au mai reluat niciodată șantierul. Bunicul actualului proprietar găsise o formulă de a explica istoria locuinței sale: „Brissac este un castel nou pe jumătate construit, într-un castel vechi pe jumătate distrus.”

Castelul rămâne însă superb, cu fațada sa neterminată și intrarea necentrată pentru că îi lipsește de fapt o aripă care nu a mai fost construită.

Vă puteți bucura cu ocazia vizitei și de o plimbare prin parc, pe aleile amenajate. Puteți admira panorama castelului din fața Mausoleului, un templu neoclasic construit în trupul Imperiului și care adăpostește mormintele membrilor familiei începând din secolul XIX. Și mai puteți descoperi și canalul subteran.

Dar să ne întoarcem la castel. Camerele sunt complet mobilate și par să aștepte în permanență oaspeții. Vă voi face o descriere a celor mai importante:

• Salonul aurit (salon doré) are un plafon cu grinzi sculptate și aurite, iar în anumite locuri se poate vedea dublul C, monograma lui Charles de Cossé, primul duce de Brissac, cel care a construit castelul. Pe șemineu se află și bustul acestui personaj Important în vremea războaielor religioase Deși era înrudit cu familia de Guise, șefii Ligii Catolice, el s-a alăturat lui Henric al IV-lea și i-a deschis acestia porțile Parisului al carui guvernator era. Regele i-a fost recunoscător și așa a obținut fondurile cu care a reconstruit castelul. În această cameră puteți admira mai multe portrete ale familiei. Mă opresc la unul singur: Louis Hercule de Cossé, al 8-lea duce de Brissac, ultimul guvernator al Parisului și amant al contesei du Barry, ultima favorită a lui Ludovic al XV-lea, până la moartea acesteia pe eșafod în timpul Revoluției Franceze. El însuși a fost ucis în închisoare împreună cu alți 44 de prizonieri la începutul terorii.
• Sala de mese este aranjată de parcă își asteaptă oaspeții și din când în când, când actualii proprietari au oaspeți de seamă, acest lucru chiar se întâmplă…
• Marea Galerie este camera principală a castelului și era destinată festivităților, ca și cea de deasupra râului Cher de la Chenonceau sau Galeria Oglinzilor de la Versailles. Deosebirea este că cea de aici încă mai găzduiește numeroase recepții și cine de gală. Plafonul este bogat ornamentat și pot fi admirate aproape o sută de mii tablouri cu scene mitologice. Pereții sunt decorați cu faimoasele tapiserii verzi de Aubusson.
• Camera regelui Ludovic al XIII se numește așa pentru a aminti de trecerea acestuia prin castel în 1620. Mobilierul este, cu mici excepții, cel de atunci, iar când am vizitat castelul prima oară în 92 mi s-a spus că se poate închiria camera în regim hotelier, pentru cei care vor să vadă cum dormeau pe vremuri regii…
• Galeria portretelor adună portretele mai multor generații din familia Cossé-Brissac. Ii puteți vedea și pe cei patru mareșali ai familiei, dintre care cel mai ilustru rămâne Charles de Cossé, numit de Francisc I vicerege al Piemontului în timpul războaielor din Italia și cel care a cucerit definitiv Le Havre de la englezi. Tot aici veți putea admira un portret al celebrei văduve Clicquot, înrudită cu familia, marea doamnă a șampaniei, cea supranumită „văduva care nu lipsește la nicio petrecere”. Născută pe vremea lui Ludovic al XVI-le, măritată în timpul Revoluției, rămasă văduvă la 27 de ani în timpul domniei lui Napoleon, și-a construit propriul imperiu exportându-și sampania în toată lumea. Astăzi emblema casei de șampanie Veuve Clicquot este o ancoră amintind aceste exporturi.
• Camera de vânătoare este o cameră ornată cu motive animaliere și cu trofee. Puteți să descoperiți aici diferite tehnici de vânătoare așa cum erau practicate în secolul XVI, vânătoarea taurilor sălbatici, a urșilor, cerbilor și mistreților. Pot fi admirate aici și trofee exotice, de lei și leoparzi, dar, dacă îmi amintesc bine, și un trofeu de cerb vânat în România pe vremea lui Ceaușescu.
• Teatrul este sala cea mai originală a castelului. Imaginați-vă o sală de operă complet echipată în mijlocul unui castel! Această sală a fost construită în mod special pentru Jeanne Say, marchiză de Brissac, moștenitoare a unei celebre familii de industriași din industria zaharului. Această doamnă era foarte talentată și avea vocația unei cântărețe de operă. Din păcate, poziția socială și eticheta timpului nu-i permiteau să se producă în public și atunci soțul i-a construit o sală de spectacole privată în interiorul castelului unde putea invita artiști renumiți și putea cânta împreună cu ei operele lui Wagner, Gounodd, Massenet, Saint-Saens, Donizetti sau Offenbach în fața familiei și a prietenilor. Și a făcut acest lucru de la Inaugurarea teatrului în 1890 și până la moartea sa în 1916. Acest teatru a fost abandonat timp de peste o jumătate de secol și a fost restaurat doar în urmă cu 20 de ani, cu ajutorul voluntarilor asociației „Prietenii Castelului Brissac”.

Iar vizita se termină în mod obligatoru cu o degustare de vin în pivnița castelului. Veți putea gusta cele trei sortimente de vin de Anjou care se produc în podgoria familiei și veți putea cumpăra casete cu sticle a căror etichetă poartă semnătura ducelui. Am cumpărat și eu una, atunci când am făcut prima vizită în 92. Colegii mei francezi au râs de mine și mi-au spus că este un vin pentru turiști. Așa o fi, dar pentru mine a fost o amintire! Vacanță plăcută!