De ce cultura și strategia trebuie să stea la masă împreună
„Cultura mănâncă strategia la micul dejun”. Aceasta este o replică pe care o auzim suficient de des, ca și faptul că pur și simplu cultura e mai importantă decât strategia. Și da, sunt multe organizații și lideri care separă cultura de strategie, ca și cum una poate să funcționeze eficient fără cealaltă pe termen lung. Și sigur există o groază de guru-consultanți care nu par să știe să le facă să funcționeze împreună.
Și asta este o greșeală. Prea mulți cred că existența unor valori culturale omogene, amorfe, în genul me-too, la care ei visează și pe care le impun organizației înseamnă că au o cultură. Și încă una câștigătoare. Una centrată pe client. Însă în mod direct care neglijează înțelegerea fie a naturii culturii organizaționale ori valoarea strategiei.
Strategia se referă la fasonarea viitorului. La felul în care ne mișcăm astăzi spre ziua de mâine. Este modul în care ne imaginăm cum ne vom deplasa din punctul A în punctul B. Strategia excepțională se referă la cel mai bun mod de a trece de la mijloace la obiective. Este tot ceea ce e necesar și nimic mai mult.
Cultura se referă la personalitatea și comportamentele unui grup social. Și grupează miliardele de modalități diferite de a prezice ce va face mai departe un grup de oameni. Reprezintă maniera, aroma, tradițiile, normele, atitudinile care disting un grup de altul. Aceasta este cultura. Și reprezintă atât mijloacele cât și scopul.
Cultura poate da formă oricărei strategii ce apare, dar nu este strategie. Strategie poate și ea să dea formă oricărei culturi care se dezvoltă, dar nici ea nu este cultură. Iar diferența dintre ele înseamnă că amândouă contează în mod egal pentru supraviețuirea și succesul grupului pe termen scurt, mediu și lung.
Un angajat bun, care are grijă de clienți și îmbrățișează cultura poate urma o strategie eronată, personificare a ignoranței, cu o mie de greșeli, sortită eșecului încă dinainte de a fi pusă în practică. Strategia poate să pornească cu dreptul, dar să se termine prost. O strategie poate fi deșteaptă, dar să nu țină seama de acțiunile altora, din alte organizații, ceea ce o face depășită, de modă veche și nepotrivită pentru scopul ei.
Dar și marile culturi se pot prăbuși. În definitiv au dispărut mari civilizații cu culturi extraordinare. Mari companii cu o cultură formidabilă au dat faliment sau au fost detronate, depășite de culturi mai slabe, dar cu o strategie mai bună.
Evoluției nu-i pasă ce credem noi. Nu-i pasă cât de bună este cultura noastră, ci numai dacă ceea ce facem se potrivește cu situația noastră. O cultură a învățării poate să ajute. La fel și una adaptabilă. Dar până la urmă, strategia este cea care adună potențialul resurselor noastre, ceea ce avem și ceea ce suntem, pentru a da formă unui viitor mai bun.
Alte articole care poate v-au scăpat:
Mentalitatea reuşitei şi mentalul învingătorilor
Și dacă tot ce știți despre schimbare ar fi greșit?
Sunt oare angajații îndepărtați de cultura organizației dumneavoastră?
