Blog

Evenimentele m-au învățat că modificarea obiceiurilor îmbunătățește comportamentul. Dar acest fel de a te schimba nu durează. Am învățat că schimbările durabile vin doar intrând adânc în convingeri. Pentru că în convingerile simple, dar adânc înrădăcinate, se află motivele obiceiurilor care duc înspre comportament. Convingerile și temerile trăiesc în aceeași casă.

Obiceiurile și comportamentele dictate de frică sunt cauzele primordiale ale marilor motive de ciuntire a unei vieți agreabile. Dacă convingerea voastră este că meritați ce-i mai bun, atunci veți explora întotdeauna calea potrivită spre succes.

Fiți atenți la aceste sindromuri. Toate sunt boli comune și sunt vindecabile. Tratate, conduc spre pace și confort.

Sindromul Rasei de zombi: „Toată lumea gândește la fel ca mine”, „Cum fac eu este cel mai bine”. Ei bine, nu e chiar așa, pentru că tot ce veți găsi mai apropiat vor fi gânduri cât de cât asemănătoare. Un mediu productiv însă, hrănește puncte de vedere diferite.

Sindromul Lumii care se învârte în jurul vostru: „Dacă n-o să fac eu asta, nimeni n-o s-o facă.” Ba da, va fi făcută, uneori chiar mai repede și mai bine. Renunțați la nevoia de control. Dezbrăcați-vă auto-importanța pentru a o vedea așa cum este cu adevărat.

Sindromul Așa sunt, deci e bine: „E bine pentru că și-a meritat-o”. „Dar dacă” și „Dar eram…” sunt doar niște cortine ireale în spatele cărora ne ascundem. Nu vă căutați scuze în loc să înfruntați prostiile făcute.

Sindromul Eu în primul rând: „Eu n-aș fi făcut asta niciodată” sau „Cum a putut să facă așa ceva”. Ba da, există șansa să nu știm ce să facem în anumite circumstanțe. Renunțați la nevoia de a-i judeca pe alții.

Sindromul Rigiditatea este cea mai bună: „Faci ca mine sau ușa-i deschisă.” Nu-i așa! Există multe moduri de a face ceva, mai creative, mai plăcute. Creativitatea înflorește într-un spațiu deschis provocărilor.

Sindromul Managerului suprem: „Eu sunt la butoane”. Priviți cu atenție. Rotițele nu sunt implicate emoțional. Încercarea de a vă extinde puterea asupra a ceea ce nu trebuie să controlați voi este cea mai inutilă și extenuantă sarcină din univers.

Oamenii vă mai rănesc, dar nu atât de mult cât o fac așteptările pe care le aveți de la ei. Pentru că durerea are o memorie bună, lecțiile o dată învățate nu vor fi niciodată uitate. Acest lucru face din durere un profesor bun. Cred că durerea opresivă vine din percepții și așteptări. Cred că oamenii fac de obicei tot ce pot. Și nu este vorba întotdeauna de voi.

Nu cred că Dumnezeu ne dă prăpăstiile vieții, dar ne dă tăria să îndurăm și să reușim. Cred în bucuria de a fi acolo când cineva are nevoie, în a partaja, în a da. Și nu se vorbește destul despre asta și nu se sărbătoresc destul aceste realizări.

Această convingere nu vreau să mi-o schimb și este credința mea în bunătatea primordială a oamenilor.

M-am bucurat din plin, de multe ori de acest nectar al decenței umane. Este ceea ce face viața atât de prețioasă. Îmi amintesc și prețuiesc aceste experiențe, care mă împing, cu convingere, înainte, pe drum…

Alte articole pe care poate le-ați ratat:

Liderii sunt născuți sau făcuți?

Paradoxul lui Stockdale

Managerul – un reductor al prostiilorGestionați-vă propria imagine cu ajutorul ferestrei lui Johari