Dezvoltarea personală – unicul scop în viață
Ce ar fi diferit dacă fiecare dintre noi ar trăi într-o perspectivă globală cu scopul unei dezvoltări permanente?
În orice conflict sau deconectare cu o altă persoană ne-am putea uita mai întâi la partea noastră din această dinamică: „Ce am nevoie să învăț? Cum pot să cresc din asta?” Nu ar exista o judecată de sine; doar emoții și recunoștință pentru posibilitatea de a învăța ceva nou.
I-am judeca mai puțin pe alții, înțelegând că viața, pentru toți, înseamnă să crească. Când cineva se comportă într-un mod care nu e de ajutor, vom înțelege că pur și simplu nu știe cum să se comporte diferit… încă. Atunci când împărtășim impactul comportamentului lor asupra noastră, venim din locuri diferite în privința a ceea ce spunem și a energiei cu care o spunem. În loc să sune ca o blamare, ar trebui să arătăm înțelegere. Impactul se schimbă atunci când ne exprimăm în acest fel: „Știu că nu ai făcut-o intenționat. Ai făcut cum ai putut mai bine. Putem crește și din această situație.”
Considerând că principalul scop este să creștem ne-ar încuraja să trăim într-un loc al curiozității. Asumarea riscurilor, a întâlni oameni noi, explorarea unor locuri noi, participarea la workshopuri și seminarii – toate ar fi făcute cu o minte deschisă, de începător. „Ce este nou și aș putea învăța din această oportunitate?” Viața ar fi mereu extraordinară și amuzantă.
Atunci când viața s-ar putea să nu lucreze așa cum vrem, ne putem opri pentru a trage concluzii: „Ce am acum de învățat? Cine m-ar putea susține pentru a învăța cu adevărat din asta?” Ne-am asuma întreaga responsabilitate pentru propria creștere și am înțelege că uneori avem nevoie de un martor, care este în afara cercului pentru a ne oferi noi modalități de a vedea lumea și pe noi în interiorul ei. Noua noastră gândire va avea impact asupra sentimentelor noastre, care ne vor influența acțiunile și corpul fizic, creând în schimb noi oportunități în viață.
Atunci când cineva are o opinie diferită de a noastră, ne-am gândi: „Ce nu am văzut niciodată, dar vede această persoană? Ce pot învăța pentru a-mi susține viața atunci când valoarea mea centrală este să cresc mai curând decât să am dreptate?”
Din perspectiva că dezvoltarea este obiectul vieții, am fi alerți față de zonele în care ne-am putea restrânge – conștiința de sine, autoîncrederea, dragostea, pacea interioară, contribuția adusă altora, relaționarea cu ceilalți, ariile de interes, cunoștințele și competențele necesare pentru a trăi apți pentru lume. Este o listă fără sfârșit despre lucrurile asupra cărora decidem să ne concentrăm, în funcție de punctele forte și de pasiunile noastre.
Important este că dezvoltarea noastră este alimentată de o dorință de a crește mai mult decât de o convingere care spune, „nu sunt suficient de bun așa cum sunt”. Am observat că adevărata dezvoltare vine din acceptarea faptului că creșterea este o parte a vieții.
Dacă nu este deja un loc din care trăiți, experimentați cu unul de deasupra acțiunilor de astăzi. Și observați singuri ce se schimbă în lumea voastră.
Celebrați-vă dorința și curajul de a crește. Eu cred că asta face diferența nu numai în propria lume, ci ne atinge și ne depășește pe toți.
Alte articole care poate v-au scăpat:
Cum să aflați cât câștigă colegii dumneavoastră
Ce faceți atunci când șeful vă cere să faceți ceva lipsit de etică ori ilegal?
Pregătirea pentru întrebările cele mai curente ale interviului de recrutareStrategia înaintea tacticii – cel mai bun drum spre reuşită
