Blog

Cadrul profesional ne împinge să fim oportuniști, dar cel care este, e în general arătat cu degetul. Iată câteva sfaturi pentru a face în așa fel încât demersul să fie bine perceput.

De ce oare ceea ce este oportun, ceea ce ne „împinge spre port” (pentru a folosi un limbaj marinăresc) așa cum ne învață rădăcina sa latină „opportunus”, este binevenit în timp ce un oportunist nu? Poate pentru că vântul frizează incoerența prin schimbările sale bruște de direcție?

Oportunismul care i se reproșează oportunismului este un termen apărut în 1874, sub pana lui Verlaine. A fost de asemenea un curent politic, în cea de-a III-a Republică Franceză, care regrupa în special pe Jules Fery, Leon Gambetta și Jules Grevy. De atunci a căpătat o conotație negativă.

A face dintr-o reputație proastă o calitate

Ne putem mira de această reputație proastă, cu atât mai mult cu cât, așa cum subliniază Thierry Grimaux, asociat la Valtus, „oportunismul, care dezvăluie adaptabilitatea la circumstanță, este una dintre caracteristicile principale ale speciilor care au supraviețuit”. Iar uimirea se prelungește când ne gândim la poruncile de „a prinde oportunitățile” care jalonează un parcurs profesional: căutarea unui loc de muncă, așteptările întreprinderilor împing spre a fi oportunist.

„În general, când se spune despre cineva că este oportunist, este un omagiu adus inteligenței sale, dar nu un elogiu la nivel de etică și este toată pleiada de comportamente inoportune, fără discernământ, egoiste care dau conotația peiorativă faptului de a fi oportunist”, analizează Clement Toulemonde, director asociat la Interactifs. În afaceri, lipsa de loialitate ucide, iar pentru că oportunistul ar putea fi tentat să flirteze cu asta, să așezăm câteva repere pentru a face dintr-un mic defect o calitate.

Thierry Grimaux spune că „a fi oportunist este un act voluntar care nu ține de șansă, ci necesită o bună doză de observație, de anticipare și reactivitate. În plus, cei gata să iasă din mulțime nu sunt chiar atât de numeroși în întreprindere, dar riscând au un avantaj în fața celor merituoși, adică a celor care așteaptă o notă bună.”

A sesiza oportunitatea, a avea îndrăzneala s-o apuci și încredere în capacitățile proprii

Porunca de a fi oportunist pe care o induce viața profesională pune trei întrebări:

• Aveți capacitatea de a vedea oportunitatea?
• Atunci când ați văzut-o, aveți îndrăzneala s-o prindeți?
• Aveți încredere în capacitatea voastră de a reuși și în modul în care oportunismul va fi perceput?

„Dincolo de capacitatea de a vedea oportunitatea, există un element foarte legat de cunoștințele tehnice, de meserie, ca și de propria viziune asupra lumii, de capacitatea de a privi un obstacol și de a-l transforma în strategie”,  explică Clement Toulemonde. Comercialii sunt formați să repereze punctul de agățare, „priza”, dar acesta își dezvăluie valoarea în situații de management, pentru a vinde „pofta de…” unui colaborator, de exemplu.

Îndrăzneala cere curaj și a ști să ascultați. Modul în care se pune în operă contează mult: a îndrăzni nu e același lucru cu a forța. Este ea respectuoasă, transparentă, demnă de încredere? În aceste condiții va fi bine primită. Fiind vorba de încredere, vorbim de fapt de încrederea în sine, care trebuie avută legat de subiecte destul de tehnice și de cea pe care sunteți capabili să o inspirați interlocutorilor.

„Transparența și simplitatea dau o percepție bună demersului”

De exemplu, un client intră într-o criză care-i poate afecta reputația sau soliditatea financiară. Cum reacționați pentru a vă exprima interesul, voița de a-l ajuta și sentimentul de a avea capacitatea fără a fi văzut ca exploatând nefericirea celuilalt? „Faptul că sunteți expliciți în privința oportunismului permite dezamorsarea bănuielilor. Se dezamorsează prin transparență: „Vă voi părea oportunist, dar…” Transparența și simplitatea dau o percepție bună demersului”, crede Clement Toulemonde.

Este inutil să vă învârtiți în jurul cozii – tocmai asta poate crea suspiciuni – și este util să vă reamintiți că singura modalitate de a ști ce gândește celălalt despre ce faceți și cum modul în care faceți, este de a-l întreba. Finețea este necesară: se vorbește direct, dar nu brutal, politicos, dar nu servil, prudent, dar nu manipulator, deschis, nu aspru.

„Este ales cel la care decidentul s-ar gândi în momentul în care trebuie să aleagă”

O atitudine adaptată nu este de ajuns, se pune și problema momentului. „Gestionarea unei cariere nu se face grație notelor, ca la școală, trebuie să fiți aleși de cineva, care vă face să progresați, adică de un superior ierarhic”, reamintește Thierry Grimaux, „și este ales cel la care decidentul s-ar gândi în momentul alegerii”.

Alesul este cel mai pertinent, nu neapărat cel mai competent ori cel mai simpatic. El a știut să facă un pas în față la momentul potrivit, adică atunci când se iau deciziile importante, cum ar fi succesiunile, promovările, atribuirea unui contract sau când un superior avea nevoie de ajutor. „Oportunistul se întreabă cine poate avea nevoie de el și în ce moment va avea ocazia de a arăta că poate fi util. A fi capabil de oportunism este o adevărată calitate pentru întreprindere”, continuă el.

Totuși, într-o lume care accelerează, este din ce în ce mai dificil să anticipați curenții ascendenți și portanți, iar contextul global nu mai încurajează oamenii să se expună. Dacă nu este sigur că oportunismul se învață, se pot cel puțin elibera calitățile care favorizează îndrăzneala, scăpând, de exemplu, de unele interdicții din educație. Puteți contribui în acest fel la reabilitarea acestei atitudini arătând că oportunismul și empatia își pot da mâna.

În fine, așa cum subliniază Clement Toulemonde, „cineva care se simte legitim și capabil pentru că îndrăznește să fie oportunist, trebuie să se înarmeze, oricare ar fi profilul său, cu competența cerută de meserie, care-i dă capacitatea de a fi îndrăzneț într-un mod apreciat. În orice caz, a nu îndrăzni ori a îndrăzni când nu trebuie creează suferință.”

Alte articole complementare recomandate:

Despre bogăție și succes

Schimbarea în 8 pași după Kotter

Despre schimbarea managementului echipei

Secretul fericirii constă în a nu câștiga prea mult