Blog

Blog

Comments (0) - Uncategorized

Cum să înveți gândirea critică

Gândirea critică este adesea sugerată ca finnd ceva care ar trebui învățat la școală și la locul de muncă. Și totuși, în practică, rar este cazul, rămânând un subiect atins sporadic și numai de câțiva lideri cu ocazia, poate, a unor scurte cursuri.

La un nivel simplu, gândirea critică ne face să evaluăm sau să judecăm ceea ce vedem sau auzim. Pentru multă lume, aceasta poate însemna luarea unei decizii pe baza unei evidențe într-un timp relativ scurt. Această abordare poate fi eficientă în majoritatea timpului, mai ales atunci când deciziile au un impact minim asupra vieții noastre. Totuși, utilizarea în mod regulat a abordării examinării „superficiale” sau deloc ne poate conduce la un obicei de a ne complace în ceea ce numea Socrate „a nu examina viața”. În aceste circumstanțe putem ușor deveni ostaticii interpretărilor altora în privința a ceea ar trebui să facem sau să trăim. Și s-ar putea să nu ne placă prea mult alegerea lor sau impactul acesteia asupra noastră. Numai din acest motiv s-ar putea să dorim să ne dezvoltăm propriile abilități în domeniul gândirii critice la un nivel mai înalt și să dezvoltăm obiceiuri mai bune și mai evoluate folosind diferite abordări al gândirii critice, indiferent de decizii și argumente.

Deși nu există mijloace fixe, pe măsură ce ne gândim cum ar trebui să învățăm gândirea critică, este important să determinăm etapele drumului dezvoltării personale care ar trebui urmat, acceptând bineînțeles că nu toți oamenii vor începe de la nivelul unu. Cele cinci niveluri prezentate sunt reprezentative pentru călătoria de la o utilizare sumară sau deloc a gândirii critice până la o utilizare regulată ori la transformarea într-o abilitate folosită aproape subconștient.

Etapa unu: Gânditorul „nepăsător”

Gânditorii nepăsători eșuează adesea în recunoașterea gândirii ca implicând subcategorii specifice de concepte, presupuneri, deducții, implicații, puncte de vedere etc. Aceștia nu iau în seama de cele mai multe ori standardele protrivite pentru evaluarea gândirii, cum ar fi claritatea, acuratețea, precizia, relevanța, logica etc.

Etapa doi: Gânditorul „selectiv”

Gânditorii selectivi recunosc că au lacune sau limitări în analiza mentală globală a problemelor și au încercări inițiale pentru a înțelege mai bine cum se pot ocupa de ameliorarea ei (de obicei punând mai multe întrebări). Pe baza acestei înțelegeri inițiale, ei încep în consecință să modifice unele abordări pentru a le face în mod progresiv mai sistematice.

Etapa trei: Gânditorul „practicant” al gândirii critice

În această etapă există un sens al obișnuinței necesare pentru a dezvolta asumarea procesului de gândire. Ei nu numai recunosc existența problemelor, dar recunosc și nevoia de a le ataca global și sistematic. Pe baza sentimentului că este nevoie de o practică regulată, ei sunt activi în analiza gândirii proprii într-un număr de domenii. Ei mai recunosc și nevoia practicării sistematice a gândirii critice și de a o transforma într-o obișnuință.

Etapa patru: Gânditorul critic „evoluat”

Gânditorii critici evoluați apreciază în general corect tendințele și stereotipurile care pot exista în propriile procese mentale. Din acest motiv se străduiesc în permanență să aibă abordări mai analitice și mai deschise. Gânditorii evoluați sunt în general versați în evaluarea regulată a propriei gândiri în privința clarității, acurateței, preciziei, relevanței, adâncimii, respirației, logicii, semnificației etc., și de a avea o intuiție ageră în privința intercațiunii dintre gânduri, sentimente și dorințe.

Etapa cinci: „Maestrul” în gândire critică

Maeștrii gândirii critice nu numai că își asumă în permanență propriile procese, dar monitorizează, revăd și regândesc continuu strategiile pentru o îmbunătățire a modului lor de gândire. Ei au internalizat atât de adânc competențele de bază în domeniu, încât gândirea critică a devenit pentru ei în egală măsură conștientă și intuitivă.

Ținând cont de aceste cinci niveluri progresive, învățarea gândirii critice ar trebui să implice o strategie de învățare a proceselor care permit indivizilor să treacă de la o etapă la alta pe măsură ce sunt gata pentru acest lucru. Aceasta înseamnă că ar trebuie pregătite anumite lecturi, activități, puzzle-uri, studii de caz, instrumente și alte metode de învățare pentru fiecare dintre primele patru stagii.

Articole complementare pe care v-ar face plăcere să le citiți:

Cum incită un lider la autodepășire pentru atingerea unui obiectiv major

Cum să impresionați pe oricine în mai puțin de 30 de secunde

Cauzele adânci ale leadership-ului de slabă calitate

Lecții de leadership de la Mandela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *