Blog

În vremuri atât de complexe precum cele de azi este bine să demolăm din când în când unele mituri. Astăzi mă voi ocupa de unele legate de investiții.

Marcarea unui profit dovedește că investitorul a luat o decizie bună

Problema: Nu poți evalua întotdeauna calitatea deciziei în funcție de rezultat.

Nu poți spune că a fost o decizie bună în funcție de rezultat. Ținând cont de lipsa predictibilității evenimentelor viitoare și, în special, de prezența dezordinii și a întâmplării, o mulțime de decizii bine gândite produc pierderi și multe decizii proaste sunt profitabile. Și atunci un singur an bun sau câteva tunuri investiționale nu ne pot spune nimic despre competențele unui investitor. Trebuie să vedem multe rezultate și o istorie suficient de lungă, care în mod obligatoriu trebuie să conțină niște ani dificili, înainte de a da un verdict în cazul unui investitor.

O proiecție corectă conduce la cîștiguri investiționale

Problema: Proiecțiile corecte provin adesea din tendințe, care sunt probabil afectate de discounturi de preț.

Cea mai ușoară modalitate de a avea o proiecție corectă este extrapolarea unei tendințe și a considera că aceasta va continua. Majoritatea celor care fac predicții fac o groază de extrapolări, iar proiecțiile lor sunt în general preluate de piață. Și atunci când tendința continuă, toată lumea are dreptate. Dar pentru că toată lumea este de aceeași părere, tendința continuă a inclus dinainte discounturile din prețul activelor, iar faptul că se rostogolește în direcția care trebuie nu aduce în mod obligatoriu profit. Pentru ca o proiecție să fie cu adevărat profitabilă, trebuie să fie idiosincrazică. Dar de obicei acestea nu sunt corecte.

Un preț mic face investiția atractivă

Problema: Există o diferență între ieftin și valoros.

Prețul este important în determinarea riscului unei investiții. Dar prețul scăzut nu este elementul esențial. Un activ poate avea un preț scăzut în valoare absolută, un preț scăzut comparat cu cel din trecut sau un raport mic preț/câștig, dar de obicei prețul trebuie să fie mic comparativ cu valoarea intrinsecă a activului pentru ca investiția să fie atractivă și riscul să fie scăzut. Este ușor pentru investitori să intre în belele atunci când nu reușesc să înțeleagă diferența dintre a fi ieftin și valoare.

A fi contra curentului aduce un succes consistent

Problema: Nici a face invers față de mulțime nu este un lucru sigur.

Este adevărat că haita investitorilor se înșeală adesea. Devine mai agresivă în special când prețurile cresc și mai precaută atunci când scad, în totală opoziție cu ceea ce ar trebui să se întâmple. Dar nici să faci exact invers față de mulțime nu este sigur. În majoritatea timpului nu aduce un câștig. A merge în contracurent este cel mai eficient la extreme, dar și acolo numai pentru cei care înțeleg ce face haita și de ce este greșit. Dar chiar și aceștia trebuie să aibă nervi de oțel pentru a marșa în sens invers.

Activele cu lichiditate mare sunt mai sigure

Problema: Lichiditatea poate dispărea și nu spune nimic pe termen lung.

O lichiditate mare înseamnă în general că poți scăpa ușor de un activ mai aproape de prețul ultimei tranzacții. Dar lichiditatea poate dispărea dacă investitorii se răzgândesc în privința acelui activ. Și în al doilea rând, posibilitatea teoretică de a ieși atunci când vreți nu spune nimic despre siguranța fundamentală și relativ puțin despre siguranța investiției pe termen lung. Este mult mai sigur să investiți în active bine analizate cu prețuri fundamentate și atractive. În acest caz le puteți păstra pe termen lung fără să fie nevoie să le vindeți. Cea mai bună apărare împotriva lipsei lichidității este aranjarea afacerilor astfel încât să nu aveți nevoie de ea.

Investițiile riscante produc un profit bun

Problema: Acest lucru presupune că nu există o competență investițională și o valoare adăugată în decizia de a investi.

Acesta este unul dintre cele mai vechi mituri și printre cele mai greșite.

O colecție de investiții cu risc minim poate produce un rezultat investițional foarte bun atunci când caracterul componentelor le permite o absență a pierderilor, ceea ce poate fi un start bun către un câștig important.

Pe de altă parte, invetițiile foarte riscante nu pot fi considerate pentru rezultate foarte bune. Dacă ar fi așa nu ar mai fi considerate riscante. Acestea pot aduce cel mai des pierderi dacă analiza lor dovedește că sunt greșite sau intră într-o dezvoltare negativă.

Presupusa relație pozitivă între risc și rezultatul investițional este pusă pe seama prezupunerii că nu există niciun fel de competență investițională și valoare adăugată în luarea deciziilor. Dacă piețele sunt eficiente și nu există competențe, atunci este rezonabil să credem că rezultatele cele mai atractive pot fi obținute prin susținerea creșterii riscului. Dar dacă există competențe excepționale, nu există niciun motiv de a nu fi utilizate pentru crearea unor portofolii cu risc mic și potențial de câștig mare.

Adăugarea unui activ riscant unui portofoliu îi mărește gradul de risc

Problema: Adăugarea unui activ riscant vă poate face de fapt portofoliul mai sigur.

Una dintre cele mai importante contribuții ale laureatului premiului Nobel William Sharpe la teoria investițională a fost faptul că adăugarea într-un portofoliu de risc scăzut a unui activ riscant îi poate mări de fapt gradul de siguranță. Acest lucru se petrece datorită diversificării portofoliului și a reducerii corelării între componente, reducând vulnerabilitatea la o dezvoltare negativă singulară.

Este important să faceți ceea ce credeți că este bine

Problema: Majoritatea investițiilor importante încep prin disconfort.

Cei mai buni investitori știu care este cel mai bun lucru pe care-l pot face. Dar în timp ce a ști acest lucru le asigură confortul, ei trebuie să-și tempereze sentimentele pentru a continua. Cele mai bune idei sunt cele pe care alții nu le au și ideile care nu întrunesc consensul trebuie să fie unice. Prin definiție, ideile care nu întrunesc consensul și sunt populare reprezintă o contradicție. Cele mai importante investiții încep în disconfort. Investitorii buni sunt supuși acelorași influențe greșite și emoții ca oricine. Ei sunt doar mai capabili să le țină sub control.

Activele care se apreciază merită atenția dumneavoastră

Problema: Cu cât prețul este mai mare, toți ceilalți factori fiind egali, cu atât mai puțin atractiv este activul.

Majoritatea impută o anumită inteligență pieței și atunci cred că creșterea prețurilor semnalează un merit fundamental. Ei pot fi atrași de un moment al investiției care se bazează pe convingerea că ceva care s-a apreciat trebuie să continue să o facă. Dar în realitate cu cât crește prețul, celelalte elemente rămânând egale, cu atât scade atractivitatea activului. Asemenea investiții merg până când se opresc, moment în care lucrurile care mergeau prost și probabil erau subevaluate, devin cele mai atractive de pe piață.

Piața este „eficientă”, adică prețurile activelor reflectă toate informațiile disponibile și în acest fel furnizează estimări corecte ale valorii intrinsece

Problema: Emoția dirijează în locul rațiunii.

Ipoteza pieței eficiente presupune că oamenii sunt raționali și obiectivi. Dar pentru că emoția dictează atât de des în locul rațiunii, piața nu reflectă în mod necesar adevărul, ci mai curând ceea ce investitorii consideră ca fiind adevărat. Și în acest caz prețurile pot varia necontrolat. Uneori sunt corecte, dar uneori sunt prea mari sau prea mici. Este o mare greșeală să acorzi reționalitate pieței și să crezi în mesajele ei.

O previziune trebuie să fie corectă pentru a fi profitabilă

Problema: O previziune trebuie să fie doar mai puțin greșită decât a altora pentru a fi profitabilă.

Așa cum previziunile corecte nu sunt neapărat profitabile, cele profitabile nu trebuie să fie corecte. O previziune, chiar dacă nu este corectă, poate fi profitabilă dacă este doar mai puțin greșită decât a altora. Dacă o tendință pe care toți ceilalți o extrapolează nu mai continuă, o previziune a deviației poate fi foarte profitabilă chiar dacă nu este foarte exactă.

Pentru că oamenilor nu le place riscul, tranzacțiile riscante sunt descurajate și piața acordă premii potrivite ca o compensație pentru rezerva de risc

Problema: Aversiunea pentru risc este fluctuantă.

Adevărul este că aversiunea pentru risc a investitorilor fluctuează între prea mult și prea puțin. Când este prea mică, scepticismul și conservatorismul dispar, due diligence-ul este inadecvat, tranzacțiile riscante cresc și compensațiile de risc se dovedesc a fi insuficiente. Investitorii nu pot depinde de piață pentru a fi disciplinați.

Uneori perspectiva este clară, iar alteori este complicată și imprevizibilă. Trebuie să fii atent în ultimul caz.

Problema: Viitorul nu este niciodată fără griji.

Adevărul este că viitorul nu este niciodată lipsit de griji. Uneori așa pare pentru că nu există riscuri evidente. Dar cerul nu este niciodată atât de senin precum pare. Ce este mai înșelător: când toată lumea înțelege că viitorul prezintă riscuri sau când toți cred că ele sunt cunoscute și benigne? Eu m-aș îngrijora mai mult în ultimul caz decât în primul!

Înțelegerea științelor economice vă va face capabili să recoltați pe viitor

Problema: Natura umană.

Nu există reguli imuabile în joc. În economie și investiții, datorită rolului cheie jucat de natura umană, nu puteți fi siguri că după A urmează B, ca în cazul științei reale. Slăbiciunea legăturii dintre cauză și efect face rezultatul nesigur. Cu alte cuvinte introduce riscul.

Este de dorit ca totul într-un portofoliu diversificat corect să aibă performanțe bune

Problema: Dacă totul are performanțe bune, la fel de bine totul poate să meargă prost.

Deci dacă toate activele pot avea performanțe bune întrun scenariu, tot la fel pot avea performanțe foarte slabe în altul. Asta înseamnă că beneficiile diversificării nu vor apărea. Nu ar trebui să fie surprinzător și nici dezamăgitor să existe și active mai puțin bune într-un portofoliu cu adevărat bine diversificat.

Nivelul riscului într-un portofoliu poate fi menținut scăzut aplicând o simplă formulă de proces

Problema: Riscul este complicat, iar reducerea lui înseamnă adesea reducerea potențialului de câștig.

Riscul apare în multe forme și ele se pot suprapune, contrasta și pot fi greu de gestionat. De exemplu, eforturile de a reduce riscul de a pierde bani crește invariabil riscul de a rata câștigul, iar cele de a reduce riscul fundamental prin cumpărarea activelor de calitate crește riscul de evaluare, ținând cont de faptul că activele de calitate se vând la prețuri mari.

Articole recomandate:

Cum vă gestionați timpul ca freelancer?

Găsirea unui job după 40 de ani

Angajații buni fac greșeli, iar liderii adevărați le permit să o facă

Despre poezie şi afaceri