Blog

Un articol despre cât de nocivă poate fi ascultarea pentru credibilitatea dumneavoastră în companie și care sunt pistele pentru a remedia acest lucru? Atunci când aproape toate seminariile de leadership, management și comunicare vorbesc de arta de a asculta ca fiind vârful de lance al competențelor profesionale… Trebuie însă să constatăm că, pe teren, managerii întâmpină multe dificultăți în acest exercițiu: lipsa obișnuinței, a dorinței, temerile… Și dacă ei ar avea totuși dreptate? Și dacă a asculta ar fi o eroare strategică?

A asculta înseamnă a se supune

În cultura noastră europeană, persoana care ascultă sau trebuie să o facă, este tânărul neexperimentat, debutantul, elevul… Persoana care nu știe nimic. Atunci când ascultați, celălalt se grăbește să vă explice viața, pe a lui și de a câștiga teritoriul. Colaboratorii dumneavoastră nu vor ezita să vă dea lecții de viață sau să vă declare incompetent. Cu atât mai mult cu cât puneți întrebări și le ascultați răspunsurile. Aflați că postura de ascultător invită la plecarea ușoară a capului, ceea ce în cel mai bun caz este o poziție de supunere, iar în cel mai rău de seducție. În fine, dacă ascultarea este însoțită de cea mai mică ezitare, totul s-a terminat pentru dumneavoastră: justificarea, scuzele, bâlbâiala, a spune că nu știți, vor fi arme fatale în cadrul sinuciderii organizate. A asculta înseamnă a se deschide către altcineva, deci a vă asuma riscul de a auzi ceva surprinzător. Genul de anunț care perturbă planificarea, urgențele și bugetele… Nu-i de mirare că în acest context managerii nu au chef să tacă…

A asculta înseamnă a fi invadat

Există ceva de războinic într-o funcție managerială, care împinge spre a deveni un invadator: a lua locul, a ocupa teritoriul, a se impune. Ascultarea este în acest cadru cel mult un instrument tactic pentru o mai bună manipulare: generarea unei rezistențe mai mici, obținerea capitulării, a se face, poate, iubit. În orice caz, nu ascultați prea mult… Această funcție teritorială a managementului are o origine tribală: șeful este cel care vorbește, ceilalți au dreptul să tacă. Liniștea este feminină și este departe de demonstrația de forță necesară pentru a reuși. Această funcție teritorială a managementului care își apără echipele vine din zona emoțională a creierului căreia îi place să securizeze, să protejeze și să dea ordine. Cu atât mai mult cu cât liniștea neliniștește: „Dar ce a spus direcția?”; „Care este viziunea strategică?”; „Ce vom face?”, „Încotro vom merge?” – sunt întrebări din ce în ce mai frecvente în mediul nostru instabil. A vorbi, a comunica, reasigură și atunci de ce ascultăm? Ei bine, să nu ascultăm! Dar ne putem asuma acest risc?

Vorbiți ȘI ascultați decât să vorbiți SAU să ascultați

Mi se pare o idee preconcepută, care face mult rău artei de a tăcea. Această convingere ultra limitată că trebuie să taci pentru a putea asculta. Principiul poate fi just, dar ceea ce trebuie redus la tăcere este dialogul interior, adică vocea care vorbește înăuntrul nostru în timp ce altcineva ne povestește. Cea care spune „Hm, e ca mine care…” sau „Când naiba se oprește ca să pot răspunde?”

Este la fel de posibil să ascultați în timp ce vorbiți. Cu siguranță acest lucru necesită un pic de antrenament, ca o gimnastică pentru încălzirea mușchilor. Pe de altă parte, este posibil să ascultați fără a avea aerului cuiva supus sau a unui elev. Pur și simplu rămânănd aliniat corect. Suprimând vocabularul și postura de îndoială, justificarea, negativul. Înainte de orice, așezând cadrul de schimb: cât timp, ce vom face împreună, limita… Ascultarea va transforma până la urmă managerul în lider sau măcar într-un bun manager și va evita purtarea echipei sale pe umeri pentru că nu vor avea chef să meargă pe propriile picioare.

Articole complementare recomandate:

Ceea ce spuneți este important – cum să comunicați mai bine în timpul schimbărilor

Cele cinci axiome ale lui Watzlawick despre comunicare

Sunteți făcuți pentru a fi numărul 1 sau numărul 2?

Câteva lucruri pe care un şef nu ar trebui să le spună