Blog

Generația Y grupează persoane născute aproximativ între 1980 și 2000. Originea numelui este multiplă: pentru unii vine de la Y-ul pe care-l trasează firul căștilor pe pieptul lor, pentru alții vine în continuarea generației precedente, numită generația X, sau din fonetica engleză unde Y (pronunțat uai) înseamnă „de ce”. Mai sunt de asemenea numiți „copiii mileniului”, „Gen Y”, „Yers”, „nativi digitali”, „net generation”, „echo boomers”, „copiii Baby boomer-ilor”, „e-generation”, sau chiar „generația bumerang”, pentru că își părăsesc părinții destul de devreme pentru a reveni la terminarea studiilor sau după un eșec.

În întreprinderi se constată un defazaj între așteptările lor și funcționarea organizației. Prăpastia între generații s-ar explica prin noile tehnologii de informare și comunicare și o ierarhie diferită a celor care transmit valorile: biserica, armata și chiar familia sunt mai puțin influente decât internetul, televiziunea și rețelele sociale. Ei reprezintă deja 15% din populația europeană și 40% din cea activă. Nu au făcut în general serviciul militar, dar Europa este integrată în spiritul lor prin înfrățiri de orașe, Erasmus, etc. În mediul profesional, angajatul din generația Y are oarecari dificultăți în executarea unui ordin sau unei sarcini dacă nu-i înțelege utilitatea sau rațiunea. Și totuși specificitățile în relația membrilor generației Y cu mediul de lucru nu sunt demonstrate. Anumite studii concluzionează absența diferențelor între generațiile X și Y în privința rapoartelor de muncă, a întreprinderilor și a carierei.

Generația Y, prima victimă a crizei, ar genera uneori teamă în întreprinderi. Cauza ar fi dată adesea de stereotipuri: lipsa de experiență, exigențele salariale, aroganța, studiile uneori prea teoretice… În schimb, ea reprezintă un concentrat de dinamism și polivalență. Acești noi angajați jonglează cu noile tehnologii și își fac fericiți patronii care-i recrutează, în ciuda ideilor preconcepute. Conform lui Etiennne Mercier, director adjunct al departamentului de opinie al Ipsos Public Affairs, „Șefii de întreprindere nu au până la urmă probleme reale cu această generație de colaboratori. Ei au o imagine pozitivă deoarece ei consideră că nu sunt nici mai mult nici mai puțin ambițioși (38%) sau individualiști (38%) decât precedenta generație.”

Punct de vedere împărtășit și de Francois de Wazieres, director internațional de recrutare la L’Oreal: „Toate generațiile posedă lotul lor de provocări, dar aceasta este cea mai ‚provocatoare’ pentru că ea readuce în discuție toate metodele noastre de management și ne forțează să ne revizuim modelele.” Sciziunea se face de fapt între tânăra generație și angajații mai în vârstă care se simt amenințați de generația Y, cu mai multe diplome și mai disponibilă pentru a se investi în sânul întreprinderii. Există totuși și un punct de inteersecție: cele două generații au preocupări comune în privința salariului – 71% pentru cei sub 30 de ani și 69% pentru cei peste 30 de ani – și a ambianței la locul de muncă – 51% pentru cei sub 30 de ani și 42% pentru cei mai în vârstă.