Despre psihopaţii în costum şi cravată
Atunci când spunem „psihopat” ne gândim la un „ucigaş în serie”, dar nu acest profil ne interesează ci psihopatul cu costum şi cravată
Căile care conduc către putere sunt variate ca şi personalităţile care au această forţă. În ultimii ani, în lumea întreprinderilor, se observă o schimbare importantă în domeniul recrutării. Altădată, un cadru îşi începea cariera la baza scării şi urca eşaloanele pe măsura trecerii anilor. Îşi petrecea o bună parte din viaţă, dacă nu chiar toată viaţa, în aceeaşi societate, ceea ce permitea echipei sale să-i cunoască diferitele trăsături de caracter. Astăzi, mediile profesionale din ce în ce mai competitive şi mobilitatea cadrelor, care rămân un timp mai scurt pe un post, oferă un avantaj nesperat personalităţilor psihopate care se pot fofila mai uşor în acest context concurenţial şi mereu sub presiune.
Cine este psihopatul?
Aşa cum am precizat mai sus nu este vorba despre „ucigaşi în serie”. Ne concentrăm pe psihopatul în costum, care nu este un monstru sângeros ci un cadru care a ştiut să evolueze perfect în acest mediu competitiv şi să-şi găsească un loc cald în întreprindere. Psihopatia denotă o stare mentală patologică, o problematică mai ales caracterială privind în special aparenţa şi egoul. Cu câţiva ani în urmă, acest tip de personalitate avea dificultăţi în a se integra din punct de vedere profesional, răceala şi egocentrismul său necorespunzând valorilor epocii. Astăzi, stima de sine şi manipularea sunt adesea atuuri importante în sânul unei structuri extinse. Detectarea unui psihopat este dificilă. Psihopatia este reperabilă mai ales prin trăsături de caracter generale identificate la psihopaţii cu gulere albe.
Pshihopatul cu guler alb
Mai întâi psihopatul cu guler alb nu dovedeşte niciun fel de empatie şi nu simte emoţiile emanând de la ceilalţi sau chiar de la el însuşi. El are de asemenea o stimă deosebită pentru persoana sa, este sigur de el în permanenţă şi foloseşte cu uşurinţă arta manipulării şi a minciunii. Cu un talent oratoric real, aţi obţinut profilul carismatic care interesează marii patroni pentru posturi în care se impun decizii delicate. Psihopatul excelează în domenii unde absenţa moralităţii este un „atu”. Incapabil să simtă emoţiile, el percepe de minune personalităţile maleabile şi fragile, colaboratorii vulnerabili, se arată atent la ceea ce sunt şi poate chiar simula emoţii pentru a-i manipula mai uşor. El se concentrează pe o atitudine, un mod de a vorbi sau de a privi. Interesul său pentru ceilalţi se înrudeşte cu egoismul şi arivismul. Singurele care contează sunt nevoile sale. Atunci când capcana se închide este în general prea târziu pentru că este foarte complicat să te debarasezi de o asemenea dominaţie. Invers, percepe un colaborator dificil de manipulat ca pe o persoană ostilă, se enervează adesea fără un motiv aparent şi îl bruschează pentru a-şi uşura această frustrare de a fi împiedicat să aibă un control perfect asupra acestuia.
Protejarea de comportamentul psihopat la serviciu
În întreprindere, psihopatul non violent poate fi un colaborator sau chiar un superior. În general, există o „admiraţie” amestecată cu o stare de neplăcere adesea imposibil de identificat. Pornind de aici, este important să nu confundăm „respectul” cu „teama”. Iată câteva sfaturi pentru a se proteja de un comportament psihopat: nu intraţi în jocul său şi nu răspundeţi provocărilor pe care vi le lansează. Este modul său de a-i înjosi pe ceilalţi. Ţineţi-vă departe de el: nu-l vedeţi în afara biroului, evitaţi mesele singuri cu el. Tot ceea ce nu este de ordin profesional trebuie evitat. Nu răspundeţi la elogiile sale şi nu veţi fi atinşi. El va observa reacţiile dumneavoastră, vă va considera probabil ostili, dar prin acest lucru veţi evita să-i cădeţi în plasă. Dacă este vorba de angajator, răspundeţi-i printr-un zâmbet rapid, uitaţi-i laudele şi treceţi la altceva.
Psihopatul cu cravată: un pericol pentru umanitate?
În finanţe, în afaceri sau în politică, psihopaţii ajung pe posturi de mare responsabilitate graţie capacităţii lor de observaţie, inteligenţei, capacităţii de simulare şi carismei. Fără emoţii şi sentimente de vinovăţie, indiferenţi la nevoile celorlalţi, ei îşi asumă riscuri nemăsurate pentru a-şi satisface nevoile personale. Lumea finanţelor, bancile, marile întreprinderi, fără aceste profile periculoase, ar fi condus oare economia în criza economică, financiară, politică şi morală pe care o traversează ţara noastră, Europa şi întreaga lume? Iată o întrebare care merită întreaga dumneavoastră atenţie.
Articole complementare recomandate:
Cum ieșiți din situații delicate la locul de muncă
Găsirea factorilor de influență ascunși din organizația dumneavoastră
