
Pregătirea deplasării la Turda
Când am ajuns seara acasă și i-am spus Mihaelei că încep proiectul fabricii de ipsos la Turda s-a bucurat, la început… Apoi, când a aflat că vreau să derulez tot proiectul prin firma mea și că, cel mai probabil voi pleca în curând de la Tecon, au început întrebările dificile și reproșurile:
–Nu te arunci prea repede cu capul înainte? m-a întrebat ea. Este adevarat că proiectul și întreaga concepție a liniei de producție sunt ale tale, dar sunt doar pe hârtie și până acum n-ai construit nimic… Toate proiectele tale au rămas doar la stadiul unor concepte…
–Uiți de mașina de însăcuit pe care am montat-o tot la Turda…
–Nu se compară! Treci dintr-o dată de la ceva minuscul la ceva uriaș. Renunți la un job sigur pentru o himeră…
–Poate… Dar nici jobul actual nu este sigur atâta vreme cât Radu nu mai are încredere în mine și m-a trecut deja pe linie moartă… Și dacă nu fac pasul acum, cu acest proiect pe care l-am inventat singur pornind de la dorința direcției fabricii de a-și mări producția de ipsos cu un produs mai bun calitativ decât cel pe care-l aveau deja, atunci când?
Și discuția s-a terminat ca-n tramvai, ca multe dintre discuțiile noastre.
A doua zi am plecat pe la prânz de la birou și mi-am luat liber și ziua de vineri. Primul lucru pe care l-am făcut, plecând de la birou, a fost să merg la un magazin de calculatoare de pe Calea Victoriei, colț cu strada Eforie, pentru a-mi cumpăra un computer și o imprimantă. Intrasem la ei și discutasem despre produsele pe care le aveau la vânzare cu doar o săptămână mai devreme. Probabil intuisem că se va întâmpla ceva…
Deși inițial voiau să-mi livreze calculatorul într-o săptămână, nu m-am lăsat și i-am convins să se pună pe treabă și să mi-l dea în câteva ore, cu tot cu softul instalat. În timpul ăsta eu m-am dus la o agenție de voiaj CFR și mi-am luat biletul de tren către Turda pentru vineri seară.
Mihaela, când m-a văzut cu ditamai calculatorul, cu monitorul și imprimanta (chit că asta nu era voluminoasă, fiind una portabilă cu jet de cerneală), s-a luat cu mâinile de cap.
–Unde naiba mi le mai pui și pe astea?
Și, inițial, le-am pus pe masa noastră pliantă, în dormitor. Si, bineînțeles, m-am apucat de lucru fără niciun fel de amânare, finalizând înainte de plecarea spre gară de a doua zi seara oferta de proiectare, draftul de contract pentru proiectare și asistența tehnică, planul de plăți pentru proiectare și prima factură pentru avans.
Încă nu reușisem să vorbesc cu nici un posibil colaborator, nici măcar cu Tibi, tehnicianul proiectant și prietenul meu cu care lucrasem la toate proiectele pe care le făcusem de când venisem la Tecon. Îmi propusesem să merg să-l vizitez pe Tibi duminică, după ce mă întorceam de la Turda.
Când m-am suit în tren și m-am întins pe patul din cabina vagonului de dormit eram frânt de oboseală. Și am dormit neîntors, fără să simt zguduielile trenului care gonea în noapte, sărind direct în picioare atunci când m-a trezit însoțitorul de vagon, înainte de oprirea din stația Câmpia Turzii.
