Asumarea prafului și a pulberii
S-a închis și planul național de redresare și reziliență, faimosul PNRR, care a fost ciuca bătăii de joc a politrucilor la adresa noastră, mai ales datorită unei închideri apoteotice printr-o asumare pe care n-o plătește nimeni și care a dus la pierderea multor sute de milioane de euro pentru că Grindeau cu pesediștii lui, sindicaliștii și mulți alti fripturiști, care văd bugetul de stat ca pe un sac fără fund, în care toată lumea bagă mâna până la umăr ca să apuce cât poate, nu au fost de acord cu legea salarizării bugetarilor, finalizată de Ministerul Muncii sub coordonarea Guvernului demis de coaliția de voință pesedisto-auristă sub ochiul binevoitor al Cotroceniului, după ce trei miniștri ai muncii din partidul socialiștilor de caviar au dormit în post cu ea în sertar.
Dar ăsta este doar vârful aisbergului! Mai sunt încă multe alte proiecte, despre care se vorbește prea puțin, și care vor fi decontate doar parțial pentru că nu au putut fi finalizate la termen. (Ai dracu’ europenii ăștia, cum ne-au tras ei clapa de data asta și au refuzat să prelungească termenul de închidere al planului, măcar până la sfârșitul anului!)
Și aici vorbim de spitale, căi ferate și autostrăzi!
Noroc cu ideea genială a ministrului Pîslaru de a-i convinge pe europeni să deconteze proiectele la nivelul stadiului de realizare, pentru că în forma inițială a planului se finanțau doar proiectele complet finalizate, iar pentru celelalte trebuiau dați banii înapoi, ceea ce ar fi fost cu adevarat un dezastru!
Parlamentarii au făcut cu adevărat un hei-rup în vara asta, stricându-și vacanțele și venind să voteze câteva legi pe repede înainte, lăsând să le scape niște prevederi care au descoperit, după promulgare, că nu le convin de loc. Cum ar fi cea prin care angajații la stat nu mai pot cumula funcțiile pe care le au cu cele de membri în consiliile locale sau județene. O prevedere care afectează majoritatea aleșilor în aceste consilii…
Au găsit totuși timpul necesar pentru a introduce în lege șopârla retroactivă, care va provoca alegeri anticipate la primăria Timișoarei, dar și, posibil, neîncasarea sumei prevăzute în PNRR pentru aprobarea legii integrității, dacă Comisia Europeană va fi de acord cu solicitarea a două grupuri politice importante din Parlamentul European.
Și acum să ne întoarcem privirea către autostrada A7, a Moldovei cum a fost ea poreclită, care pornește din A3 în apropierea Ploieștiului și ar fi trebuit, ca să putem primi toți banii din PNRR alocați, să fi fost gata până la Pașcani la sfârșitul lunii august 2026.
Toate loturile de la Buzău până la Pașcani au fost adjudecate la licitație de către firma domnului Umbrărescu, UMB Spetition, firmă românească, serioasă, care ne-a dovedit deja de ce este capabilă. Însă de data asta (este opinia mea personală), s-a lăcomit să ia mai mult decât putea duce până la termenul limită al finanțării europene. Dacă ar fi lăsat măcar ultimul tronson, de la Mircești la Pașcani, altora, probabil s-ar fi putut inaugura la termen toată autostrada și, posibil, și faimosul tunel pentru urși de pe autostrada spre Nădlac, din zona Marginea-Holdea, unde, pentru mai puțin de șapte kilometri pierdem cel puțin o jumătate de oră ca să ocolim porțiunea lipsă…
Așa, mai avem de așteptat până la sfârșitul anului pentru unele tronsoane și până spre jumătatea celui viitor pentru altele (zic politucii), cu o alocare suplimentară de șapte sute de milioane de euro de la bugetul de stat. Hai s-o vedem și pe asta și să sperăm că găsesc banii și nu mai apar întârzieri suplimentare!
În încheiere să vedem ce a fost și cu acest faimos PNRR, un plan de ajutor conceput de Comisia Europeană după pandemie pentru a repune în funcțiune, la viteza normală, economiile statelor membre.
România trebuia să primească, conform acestui plan, 28,5 miliarde de euro, din care 13,6 miliarde nerambursabili și 14,9 miliarde sub formă de împrumut cu o dobândă de 2% (super bine față de cea cu care s-a împrumutat Ministerul Finanțelor în mai, care a fost de 7,3 %). În urma renegocierilor succesive, generate de întârzierea proiectelor, bugetul planului s-a redus la 20,1 miliarde, cu o încasare previzionată pe partea de granturi de peste 90%. Pentru accesarea acestor bani, România trebuia să atingă 385 de ținte și jaloane, adică 179 de reforme de îndeplinit și 206 investiții de finalizat. Cu circa o săptămână înainte de termenul limită fuseseră îndeplinite 139 de ținte și jaloane și doar 5 suspendate sau neîndeplinite. Legea salarizării bugetarilor poate fi adăugată, probabil, celor cinci ratări…
Să asteptăm însă să aflăm în săptămânile următoare bilanțul exact al acestei aventuri a redresării și rezilienței naționale…
Care ar fi fost mult mai bun, dacă politrucii care s-au agățat cu ghiarele și dinții de ciolan între 2021 și 2025 și-ar fi făcut treaba la timp, aplicând faimoasa zicală cu sculatul de dimineață ca să ajungă departe și facă mai multă treabă și nu ar fi dormit tot timpul pe cămașă, trezindu-se doar în ultimul moment pentru a încerca inutil să îngrașe porcul înainte de tăiere în această lungă vară fierbinte, care s-a dovedit totuși prea scurtă…
