Exprimarea dezacordului în fața unui grup
A avea o părere diferită de cea a grupului nu te pune de obicei într-o poziție confortabilă. Și atunci ce e de făcut? Să o exprimi cu riscul de a fi izolat, poate chiar de a declanșa un conflict? Sau să taci și să renunți cu riscul de a te simți frustrat, agasat. Poate cineva, complet izolat, să aibă cu adevărat o influență? Voi da un exemplu: o persoană, într-o reuniune a echipei, crede că obiectivele fixate de șeful său, care conduce reuniunea, nu sunt pertinente. De ce credeți că intervenția sa va trece neobservată?
Probabil pentru că prin modul de a-și exprima dezacordul, de a se plânge, este confuz în evocarea dificultăților făra a le formula cu claritate și îi lasă pe colegi să-l întrerupă. Fără argumente nu va reuși să se facă înțeles de colegi și de șeful său. Și atunci a te opune părerii generale este un pariu pierdut dinainte? Nu întotdeauna. Vă voi propune două soluții.
- Ca punct de plecare, să recunoaștem ceea ce ne unește
Înainte de a exprima dezacordul trebuie identificat ceea ce avem în comun și formulat foarte clar: o evaluare comună a situației, o idee majoră, o valoare pe care dorim să o apărăm, un obiectiv pe care dorim să-l atingem. Pentru că dezacordul nu trebuie să ne pună pe poziții opuse, ci să ne ajute să găsim o poziție comună.
- Lucrați prin ipoteze, nu formulați adevăruri
O poziție diferită este cu atât mai ușor tolerată dacă este exprimată cu o anumită flexibilitate, respectând celelalte poziții. A-ți afirma dezacordul ca o certitudine este contraproductiv pentru că poate fi perceput ca fiind o abordare brutală, agresivă. Este mai bine să vă propuneți ideea ca pe o ipoteză, pe care ar fi indicat să o studiați și să o validați împreună.
Alte articole, care, poate, v-au scăpat:
De ce au uneori dificultăți de integrare cei cu potențial
Resuscitarea artei de a pune întrebări
Cum să impresionați pe oricine în mai puțin de 30 de secunde
Simpatia și pozitivitatea vă măresc șansele de reușită