Despre echilibru în managementul schimbării
Am avut câteva discuții interesante cu un client acum câtva timp despre managementul schimbării. Totul se învârtea în jurul matricii riscului. În definitiv riscul unei schimbări dictează fluxul aprobărilor, iar schimbarea se referă la managementul riscului, nu-i așa?
Provocarea în managementul schimbării este de a echilibra riscul pozitiv (valoarea) cu cel negativ (întreruperea serviciului) și întotdeauna vom dori să maximizăm riscul pozitiv și să-l minimizăm pe cel negativ.
Din perspectiva managementului schimbării, maximizarea riscului pozitiv se concentrează pe accelerație și viteză. Pentru a face asta avem nevoie de proceduri repetabile. Clădirea unei biblioteci de modele de schimbare testate nu numai că va furniza o calitate crescută (prin repetabilitate), dar și o bogată sursă de informație pentru o automatizare care poate crește și mai mult viteza (și în timp valoarea). Schimbările standard sunt locuri ușoare și logice pentru a începe construcția acestei librării.
Concentrarea pe minimizarea riscului negativ, ca și o dorință de a obține o matrice a riscurilor perfectă, poate devia atenția de la proces. Nu mă înțelegeți greșit, dorim un mod consistent de a evalua riscul pentru cei implicați, dar ajustarea matricii riscurilor nu va construi o repetabilitate a proceselor și nu va reduce singură riscul.
Doar acțiunile profesioniștilor din domeniul managementului schimbării pot mări viteza schimbărilor și reduce riscul în același timp. Acest lucru se face prin ajustarea unei biblioteci de proceduri predefinite pentru tipuri de schimbări cunoscute.
Deci dacă forțele căutate pentru a încetini procesul prin revizuirea a din ce în ce mai multe schimbări nu se concentrează pe matricea riscului, la sfârșitul zilei, când vor decide ce nevoi trebuie revizuite, vor îngheța schimbarea și atunci nu va mai conta cum arată matricea riscului.
Matricea riscului este un instrument de ghidare care trebuie să direcționeze personalul spre o modelare cât mai eficientă a schimbărilor. Pe măsură ce crește biblioteca schimbărilor repetabile și automatizarea este instalată, riscul poate fi gestionat la viteze mai mari. Porniți de la schimbări obișnuite și deplasați-vă de acolo. Matricea riscului va fi autonomă.
