Blog

Cu acoperișurile sale cu țigle rotunjite și cheiurile elegante pe malurile Saonei, Mâcon este deja un oraș meridional, un oraș al florilor, care se întinde pe malul drept al râului, la poalele dealurilor acoperite cu vii, unde se fac câteva vinuri faimoase.

Numit și orașul lui Lamartine, pentru că aici s-a născut faimosul poet în 1790, orașul poate fi descoperit cel mai bine urmând „traseul penei” (le Tracé de la Plume), numit așa în onoarea poetului, bineînțeles. Acest parcurs permite descoperirea patrimoniului orașului de-a lungul unei bucle pietonale de circa două ore, între arhitectură, literatură, gastronomie și istorie. În fiecare punct al itineraniului veți găsi câte un panou explicativ referitor la monumentul pe care-l vizitați.

Biserica Sfântul Petru (Saint-Pierre) a fost construită in secolul 19 după planurile arhitectului Berthier, elev al faimosului Violet-le-Duc, cel care a încercat să reinventeze evul mediu prin restaurarea monumentelor din această perioadă. Este un edificiu în stil neo-roman și neo-gotic cu o fațadă cu trei etaje. Trei portaluri cu bolți supraînălțate permit accesul în interior. Este dominată de cele două clopotnițe cu săgețile de piatră, de o eleganță rară. În interior trebuie văzute basorelieful din marmură albă din altarul capelei Notre-Dame de-Lorette, sculptat de Perrache, marmura funerară din epoca Renașterii de pe mormântul familiei Beauderon de Senecé, orga, operă a lui Aristide Cavaillé-Coll, dar și fresca murală realizată de Maï-Thu pentru a omagia eroii din Primul Război Mondial.

Hotel Montrevel, sediul primariei orașului din 1792, a fost locuința cea mai somptuoasă din zonă. În ciuda numeroaselor transformări prin care a trecut de-a lungul anilor, a reușit să-și păstreze lemnăria originală în salonul nunților, portretele în medalion ale marilor filozofi din antichitate în fosta bibliotecă, blazoanele mai multor orașe din departament în salonul de onoare și scările splendide cu rampa din fier forjat, care domină holul de la intrare.

Hotel Soufflot a fost inițial una dintre primele azile din Franța. Trebuie semnalată placa turnantă din dreapta intrării, una dintre puținele de acest fel care mai există în Franța. Aceasta permitea, atunci când a fost concepută, depunerea copiilor pe care mamele îi abandonau, într-o perfectă anonimitate.

Piața Carnot este una dintre axele principale ale orașului și a fost redenumită așa după asasinarea Președintelui Franței, Sadi Carnot, în 1894.

Place Genevès, poartă numele unui erou local din Primul Război Mondial. Aici se află Camera de Comerț și Industrie locală.

Statuia lui Alphonse de Lamartine, operă a sculptorului Falguière, se află pe malul râului, pe esplanada cu același nume. Nu departe de aceasta se află și podul Saint-Laurent, construit inițial ca un prim pod de piatră în secolul 11, fortificat începând cu 1221 și extins în secolul 16. Este unul dintre rarele poduri din regiune care nu au fost distruse în al doilea război mondial.

Casa din Lemn (Maison de Bois) a fost construită între 1490 și 1510 și este cu siguranță cea mai veche casă din oraș, care a ajuns până la noi. Fațada sa este decorată cu o mulțime de statuete ciudate, personaje cu măști umane sau de maimuțe, îmbrăcate sau nud, acoperite uneori doar de o eșarfă sau o bonetă, care uneori țin cu brațele întinse animale reale sau fantastice, de cap sau de coadă.

Rue Franche et Halle este una dintre cele mai vechi străzi din oraș, cu o vocație comercială pe care nu a pierdut-o încă, chiar dacă acum halele adăpostesc serviciile anexe ale prefecturii.

Prefectura s-a instalat într-un palat construit la începutul secolului 17, care a fost extins de un arhitect local în secolul 19.

Vieux Saint-Vincent este tot ce a mai rămas din vechea catedrală a orașului, transformată în templu al rațiunii în timpul revoluției franceze. Și au mai rămas doar cele două turnuri și portalul care le leagă.

Pasajul Amforelor este o stradă veche, care trecea pe lângă stânca pe care a fost construit zidul de apărare sudic după invaziile din secolul 3. Pentru construcția acestui zid s-au folosit și amfore, așezate cu gâtul în jos pentru constituirea unui vid sanitar. Era vorba de amfore importate din Spania în care se transportase ulei de masline.

Muzeul Ursulinelor se află într-o fostă mânăstire a acestui ordin de măicuțe. El adăpostește diverse colecții de artă, din antichitate și până în zilele noastre.

Mai sunt de văzut aici Palatul de Justiție, Hôtel Chandon, Hôtel Lamartine (casa în care s-a născut poetul), catedrala Saint-Vincent, construită în timpul lui Napoleon I, scuarul Păcii, creat în 1627 și transformat apoi în monument al eroilor din cele două războaie mondiale și ale rezistenței franceze, Hôtel-Dieu, un muzeu al farmaciei, Hotel Senecé, străzile Carnot și Dufour și Halele Saint-Pierre.

De aici se pot face, bineînțeles, excursii la podgoriile din jur, urmate de degustări de vinuri. Vinurile albe Mâcon-Village sunt printre preferatele mele!