Blog

Există oameni care nu reprezintă nimic în afara unei funcții politice pe care au obținut-o agățându-se de multe ori cu ghearele și cu dinții de orice punct de sprijin oricât de mic și insignifiant ar fi fost, făcându-se frate cu oricine până au trecut puntea ori călcând peste cadavre, politice desigur. Iar atunci când ar trebui să-și termine mandatul încearcă să-și găsească o altă funcție pe care să mai stea liniștiți și nederanjați de nimeni încă un număr de ani… Pur și simplu refuză să iasă din lumina reflectorului, pentru că nu ar mai ști cine sunt și de ce sunt!

Pentru comuniști era normal să plece din funcțiile supreme doar cu picioarele înainte, dar într-o democrație ar cam trebui să știi când să renunți ori să te retragi…

Din patru președinți pot-decembriști doar unul, Constantinescu, a renunțat de bună voie (?) să mai candideze și nici măcar nu a căutat vreo altă funcție după mandatul de patru ani la Cotroceni, retrăgându-se fără să mai facă valuri în reședința sa de protocol din strada Pangratti.

Iliescu, deși avusese deja două mandate și jumătate ca președinte, plus o lungă carieră politică pe vremea comuniștilor, ori poate tocmai de aceea, a mai vrut și a obținut un mandat de senator, retrăgându-se abia în 2008, la vârsta de 78 de ani.

Din acea campanie electorală, din 2004, datează și singura dată când am întâlnit față-n față un președinte în exercițiu. Eram director la Oltenița și m-am dus într-o dimineață la Primărie pentru că aveam treabă. Surprinzător, nu am fost lăsat să parchez chiar în față datorită faptului că era așteptat Iliescu. Mi-am dat drumul la gură și am proferat câteva înjurături zdravene la adresa președintelui, dar n-am avut ce să fac. După ce mi-am rezolvat treaba, m-am întors la fabrică și pe la 11, toate telefoanele noastre mobile, ale celor din TESA, au încebut să sune sau să zbârnâie a mesaje. Pe al meu a apărut mesajul „Vine Iliescu la voi!” Uitându-mă pe geamul biroului, am văzut că ne crecuse o mașină mare și neagră la poartă și un tip care șchiopăta intrase deja în curte. În timp ce ieșeam să-l întâmpin, pentru că era evident o persoană oficială (s-a dovedit a fi subprefectul județului), directorul de logistică mi-a strigat să-mi scot puloverul, care într-adevăr semăna un pic cam tare cu cel al lui Petrică Roman de la revoluție, dar n-am făcut-o…

Iliescu fusese la o întâlnire electorală la Primăria din Oltenița și, aflând că există o întreprindere cu capital străin care a făcut angajări masive în oraș, a vrut să ne viziteze. Așa că a trebuit să-l întâmpin, să vorbesc cu el, să-i povestesc despre fabrică și să-l conduc în hală unde și-a făcut baia de mulțime printre fetele noastre, în timp ce primarul, aflat în cealaltă parte a spectrului politic striga tot felul de prostii și glume nesărate la adresa moșului aflat în mijlocul unei mulțimi de fete frumoase.

Băsescu, marinarul președinte jucător, a mai vrut un mandat de europarlamentar, presimțind probabil că trecutul său de turnător la securitate îl va priva de principalele avantaje ale unui fost președinte. Și și-a asigurat o pensie liniștită, ca să nu trebuiască să apeleze prea des la alte surse de finanțare menționate în unele articole de tot felul de răuvoitori…

Acum a venit rândul celei mai mari dezamăgiri a românilor, faimosul presedinte neamț, luptător veteran împotriva ciumei roșii (PSD), până când s-a făcut frate cu dracu’ pentru a-și asigura un final liniștit pentru cel de-al doilea mandat. Și dacă tot nu i-a iesit cacealmana cu vreun post la NATO sau UE, atunci a revenit, mai modest, la un post de senator în Parlamentul nostru mioritic, unde oricum este un dolce far niente, cu care el este deja obișnuit…

Johannis a avut două mandate prezidentiale în care a lăsat impresia generală că n-a făcut nimic. Cu excepția plimbărilor pentru a vedea lumea cu avioane private scumpe, care făceau escale la Sibiu pentru a-și lua soția de la școală…

Primul mandat a fost ceva mai zbuciumat cu PSD-ul lui Dragnea la putere. Și încă de pe atunci ne-a dovedit capacitatea sa de a călca pe cadavre când a destituit-o pe doamna Kovesi. Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt un fan al doamnei Kovesi, care, după părerea mea, este mai mult un mit decât o realitate, un om care a știut să respecte ordinele venite de la Cotroceni și să se replieze la schimbarea locatarului vremelnic. Dacă ar fi fost vreo capacitate, fiți siguri că nu o numea Băsescu în această funcție…

Al doilea mandat a fost mai liniștit. După plecarea USR-ului de la guvernare, a încheiat pacea cu ciuma roșie, reformată sau repliată sub Ciolacu, aducând-o la guvernare alături de un om care știa să respecte ordinele, spre deosebire de bancherul  Câțu intrat în politică pentru că devenise neangajabil în sistemul bancar… În acest al doilea mandat și-a căpătat și porecla de „dulap de la Cotroceni”, datorită absenței cvasitotale din spațiul public.

Acum se pare că nu-i ajunge pensia de fost președinte și mai vrea un mandat de senator sau eventual unul de prim ministru, după alegeri.

Așa sunt unii, obsedați de putere și nesătui… În orice caz, cercetătorii britanici spun că asta este o boală!

Eu nu-mi amintesc de niciun președinte de țară civilizată, care să mai fi căutat vreo funcție subalternă după ce a deținut pentru o perioadă funcția supremă în stat. Asta s-a întâmplat numai la noi!

Oricum, să vedem și ce ne rezervă viitorul, pentru că în privința viitorului locatar de la Cotroceni toți candidații sunt vai de mama lor! Parcă a tunat și i-a adunat…