On the road again…
Așa cum zice și cântecul lui Willie Nelson, abia aștept să mă aștern din nou la drum, chiar dacă, contrar versurilor, la mine este un drum pe care l-am făcut de nenumărate ori și pe care-l cunosc aproape pe dinafară! Și adevărul este că, de la Crăciun încoace, am ieșit o singură dată din oraș până la Alba Iulia și înapoi. Acum merg din nou în Luxemburg, apoi aproape patru zile la Paris, să mai văd niște expoziții temporare, inclusiv cea dedicată lui Brâncuși în calitate de părinte al sculpturii moderne, și înapoi la București.
O noapte o voi petrece în estul Bavariei și mă voi delecta cu o bere nefiltrată, eventual neagră nefiltrată, așa cum doar bavarezii știu s-o facă.
Până în Bavaria e partea cea mai lungă a traseului cu naționalele și cioturile noastre de autostradă și bineînțeles cu posibila coadă de la frontieră. Asta pentru că politrucii noștri incompetenți n-au fost în stare să-i convingă pe austrieci să ne accepte și cu frontierele terestre în Schengen. (O să mă duc și acolo, în acel sătuc din Luxemburg, să beau un pahar de vin alb la muzeul spațiului de liberă circulație!)
Din estul Bavariei și până la Luxemburg mai am, teoretic, doar opt ore de mers, numai pe autostradă. Probabil va dura un pic mai mult, în funcție de cele câteva blocaje datorate lucrărilor de pe autostrăzile nemțești… Voi reveni cu mai multe povești din această excursie, dar acum vă las în compania lui Willie Nelson și a melodiei sale pe care am ales-o ca titlu!
