Blog

Luni dimineață, deși aveam în buzunar o carte bună, pe care abia așteptam s-o termin, am dormit aproape tot drumul cu trenul. Ajuns la birou mi-am continuat lucrul la proiectele pe care le aveam în curs. La 10 am fost convocat la o ședință și am aflat că marți, adică a doua zi, trebuia să plec în misiune la Beaucaire, în sudul Franței, undeva între Nimes și Avignon, ca membru al unei echipe extinse.

Directorul fabricii avea impresia că cele două ramuri ale schimbătorului de căldură erau cumva dezechilibrate, iar noi trebuia să descoperim cauza în urma măsurătorilor și calculelor pe care urmasă le facem.

Vineri era ziua de întoarcere și m-am gândit imediat că era o oportunitate de a profita de un weekend pentru un raid rapid, după încheierea misiunii, pe Coasta de Azur, unde Mihaela își dorea foarte mult să meargă. Urmând să ne întoarcem, amândoi, la Paris, duminică seara.

Imediat după terminarea ședinței, înainte de a pleca la masă, am sunat acasă și am prins-o pe Mihaela chiar înainte de a ieși pe ușă. I-am povestit despre misiunea în care plecam a doua zi și despre tura propusă pe Coasta de Azur pe finalul săptămânii.

Ea ar fi trebuit să ajungă acolo joi seara și am întrebat-o cu ce voia să vină până acolo. Noi plecam cu avionul la Nimes, dar mai exista și posibilitatea de a merge cu TGV-ul (trenul de mare viteză) până la Avignon. Și am ales această soluție de a ne întoarce amândoi cu trenul duminică seara, mai ales ținând cont de disconfortul ei atunci când zbura cu aeroplanul.

Am stabilit să ne întâlnim în acea seară la ora 18, la Gara Montparnasse, ca să cumpărăm biletul ei de tren și să rezervăm mașina de închiriat pentru weekend. Înainte de a pleca la masă am reușit să vorbesc și cu secretara noastră de departament și am rugat-o să îmi ia biletul de întoarcere pentru TGV, duminică seara la ultimul tren din Avignon către Paris.

La masă, am discutat despre ce făcusem fiecare în weekend. Eu le-am povestit despre castelele de pe Loara pe care le vizitasem. Au râs, bineînțeles, de mine când le-am zis de vinul cumpărat de la Brissac și mi-au explicat de ce acesta era doar o altă capcană pentru turiști.

Unul dintre colegi m-a întrebat ce am înțeles vizitând în trei zile atâtea castele? El mi-a spus că petrecuse toată ziua de sâmbătă la Chambord, tocmai ca să poată aprecia mai bine ceea ce era de văzut. Însă spunând acest lucru nu a făcut decât să îmi ridice mingea la fileu…

–Bun, păi atunci să vorbim despre Chambord… Ce ți-a plăcut sau te-a impresionat la acest castel? am întrebat eu.

Iar el mi-a vorbit despre mărime, despre acoperiș, despre faptul că a fost construit din ordinul lui Francisc I și nu a fost locuit niciodată.

–Și planul castelului? am insistat.

–Este un plan obișnuit…

–Eu spun că este cel puțin neobișnuit… Castelul este construit cu două aripi cu câte patru săli pe fiecare latură, cu aripile dispuse de o parte și de alta a scării centrale cu dublă revoluție.

–O seară cu dublă revoluție? Ce Înseamnă asta?

–Este unul dintre elementele de diferențiere ale acestui castel. A fost construită după o idee a lui Leonardo da Vinci și este formată de fapt din două scări, care se înfășoară una în golul celeilalte, ajungând la fiecare etaj în câte două puncte situate la 180° unul față de celelălat.

Această explicație l-a lăsat cu gura căscată și nu a mai insistat cu alte întrebări despre celelalte castele…

Pe la trei și jumătate am primit și biletele pentru deplasarea de a doua zi. Vorbisem deja cu Traian să meargă joi să o ajute pe Mihaela să se urce în tren. Eu urma să o aștept la gară la Avignon. Am plecat de la birou pe la patru și m-am întâlnit cu Mihaela în Gara Montparnasse la șase fără un sfert. De aici avea să și ia trenul joi.