Blog

Castelul de la Villandry este ultimul dintre cele ridicate pe Valea Loarei în timpul Renașterii. Jean Breton, secretar de finanțe al lui Francisc I, cumpără o fortăreață medievală pe care o modernizează.

Villandry este de fapt al doilea castel construit de Jean Breton după cel de la Villesavin. Însărcinat de rege cu supravegherea lucrărilor de construcție pentru Chambord, Breton primește de la suveran domeniul Villesavin, materiale și lucrători pentru ridicarea unui castel. Aflat la doar 10 km de castelul de la Chambord, Villesavin este poreclit „cabana de șantier a Chambordului”.

În construcția ambelor castele Jean Breton și-a pus în valoare experiența dobândită în cursul călătoriilor în Italia. La Villandry el metamorfozează vechea fortăreață feudală, care avea două aripi dispuse de o parte și de alta a donjonului în formă de L, și ridică o a treia aripă, reechilibrând castelul prin intermediul simetriei. Cele trei clădiri formează un U deschis spre valea în care curg Loara și Cherul. Turul de forță pe care l-a realizat Jean Breton este de a fi reușit să exploateze baza arhitecturală medievală a castelului, basculând-l în modernitate grație inovațiilor renascentiste. Din această alianță rezultă un ansamblu sobru și elegant. O eleganță care respectă în mod riguros rapoartele dimensionale între diferitele elemente de arhitectură și principiul simetriei. Totuși, pentru a rupe monotonia simetriei, au mai fost introduse pe ici pe colo anumite elemente de fațadă pentru plăcerea ochilor. Stilul dezvoltat aici prefigurează Anet, Fontainebleau și ceea ce va fi mai târziu stilul Henric IV.

Creația de la Villandy corespunde tuturor criteriilor renascentiste, care defineau un loc agreabil: un curs de apă, umbră, o briză, flori, plante medicinale, arbori și fructe.

Mie însă, mai mult decât castelul, mi-au plăcut grădinile elaborate și amplasate pe trei niveluri. Pentru a le admira mai bine puteți merge pe poteca în pantă până la liziera pădurii și de pe o poziție mai înaltă veți avea o imagine de ansamblu.

Pe nivelul inferior este grădina de legume, amenajată în stil renascentist, în nouă careuri de dimensiuni identice, însă în fiecare motivele geometrice, care amestecă florile cu legumele, diferă. Acestea sunt plantate cu legume de culori diferite, alternante – de la albastrul prazului, la roșul verzei și al sfeclei, apoi la verdele de jad al frunzelor de morcovi. Totul pentru a da iluzia unei table de șah multicolore.

Între grădina de legume și biserică se află ceea ce se numește „Jardin des Simples” , grădină tradițională în Evul Mediu, mai ales pe lângă mănăstiri. Este o grădină cu plante aromate aranjată în parcele circulare pentru a simboliza eternitatea. Cu alei care se intersectează în unghiuri drepte. Aici veți găsi ierburi aromatice, condimente și plante medicinale.

Pe cel de-al doilea nivel al grădinilor avem labirintul și grădina ornamentală.

Labirintul a fost creat după planurile grădinilor din perioada renașterii, în care era un element nelipsit, inconturnabil. Acest labirint vegetal este o referință la cel imaginat de Dedal pentru a ascunde Minotaurul. Însă acesta, conform spiritului creștin, este un loc de progresie, care simbolizează călătoria vieții, iar prin centrul mai înalt, întâlnirea cu Dumnezeu. Este un loc ideal de destindere, situat în imediata proximitate a zonei de joacă.

Grădina ornamentală este organizată în două saloane tematice. Mai întâi este grădina dragostei împărțită în patru careuri. Este o grădină de inspirație andaluză, cu desene geometrice deosebit de sugestive pentru diferitele faze ale dragostei.

Dragostea tandră este simbolizată prin inimi separate de flăcările iubirii în colțurile careurilor. În centru sunt măștile care se purtau la baluri și care permiteau toate genurile de conversații, de la cele serioase, la cele mai lejere.

Dragostea pasională are tot inimi, însă zdrobite de tumultul pasiunii. Tufișurile de cimișir sunt amestecate, formând un labirint ca o evocare a dansului și a vârtejurilor pasiunii.

Dragostea nestatornică utilizează evantaiele la colțuri ca simbol al sentimentelor ușuratice și între ele apar coarnele celor înșelați, iar în centru sunt scrisorile de dragoste schimbate între amanți. Culoarea dominantă a careului este galbenul, simbol al geloziei și al înșelăciunii în dragoste.

Dragostea tragică este reprezentată de lame de pumnal și de spade utilizate la duelurile cauzate de rivalitățile în dragoste. Vara florile sunt roșii pentru a simboliza sângele vărsat în cursul acestor lupte.

Tot pe acest nivel avem și grădina Crucii, unde avem reprezentarea crucii de Malta, apoi a celei din Languedoc și a celei din țara bascilor. Și tot aici, foarte stilizate, florile de crin, simbol al regalității în Franța.

Canalul împarte grădina ornamentală în mod natural în două saloane. Cel de-al doilea rămâne, ca și primul, în zona de influență andaluză și evocă în mod simbolic muzica, imaginând lire și harpe. Iar tisele sunt decupate în formă de candelabre care luminează partitura muzicală.

Grădina de apă se află deasupra grădinii ornamentale, la extremitatea sudică a domeniului. Există un bazin central, în formă de oglindă și alte patru bazine secundare, înconjurate de parcele de gazon separate de o rețea de alei perpendiculare simetrice. Villandry, împreună cu grădinile sale, nu ar trebui să fie ocolit atunci când planificați o vizită pe valea Loarei. Chiar dacă acest castel nu pare la fel de frumos ca altele, grădinile sale rămân, probabil, cele mai frumoase de pe valea Loarei, a Indrului și a râului Cher…