Blog

Am vorbit într-un alt articol despre majoritatea tăcută, cea care, prin neprezentarea la vot, permite să fim guvernați de o minoritate nereprezentativă. (Conform rezultatelor ultimelor alegeri generale, unde s-a înregistrat o participare de 32% din rândul cetățenilor cu drept de vot, totalul voturilor primite de actuala coaliție de guvernământ nu depășește 25% din totalul cetățenilor cu drept de vot).

Dar asta este democrația: ai dreptul să alegi persoanele care să te reprezinte în forurile legislative, dar dacă nu te duci trebuie să accepți să fii guvernat de cei pe care i-au ales alții. Iar pentru a îndrepta lucrurile trebuie să aștepți până la finalul ciclului electoral, când îți poti exprima din nou voința sub formă de vot.

Din păcate, așa cum arată actuala clasă politică sau elita partidelor parlamentare, alegerea nu înseamnă decât, cel mult, înlocuirea unui rău cu altul, nu întotdeauna mai mic.

În acest moment suntem guvernați de o coaliție contra naturii. Dreapta, reprezentată de liberali, s-a aliat cu stânga, cu social-democrații pe care, până cu câteva zile înainte de a bate palma, îi caracterizau ca fiind răul absolut!

De fapt, un partid care se proclamă pro-business s-a aliat cu un partid care, prin atitudine și prin acțiunile sale trecute și prezente, a dovedit că nici nu înțelege și nici nu vrea să ajute mediul de afaceri și economia reală, singura creatoare de plusvaloare din țară.

Această situație este de fapt cea care a determinat creșterea majorității tăcute: lipsa unei alternative reale, lipsa politicienilor proeminenți cu cunoștințe și competențe dovedite în economia reală, prezența pe liste doar a unor politruci sau a rudelor lor fără nicio calificare utilă.

Și atunci, ce e de făcut? Cum trezim și cum scoatem din casă, pentru a merge la vot, această majoritate tăcută? Și, mai ales, cum îi trezim fără să se supere pe cei care-i deranjează din imobilism, care încearcă să le ofere o alternativă?

Ei bine, eu nu știu, dar poate veniți voi cu propuneri…

Ceea ce încerc să fac eu prin aceste articole este să ofer o imagine a situației de fapt, cât mai obiectivă posibil, ținând cont de faptul că suntem fiinte umane și deci, prin definiție, ființe subiective… Și apoi mai încerc să ofer o alternativă perfectibilă față de situația de fapt.

Au mai fost păreri că trebuie să mergi la vot și să nu pui ștampila pe nimeni. Sincer, nu este o soluție. Voturile anulate nu ajută pe nimeni, pentru că sunt numărate doar cele valabile.

Ceea ce mi-aș dori eu este să avem alternative reale, să mergem să votăm oameni cu personalitate proprie și nu „yesmen”, care se aliniază ca o turmă disciplinată în spatele oricărui plagiator susținut de partid. Iar dacă apare vreo idee reformistă, actuala clasă politică o minimizează în stil Farfuridi/Brânzovenescu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica. Ori să nu se revizuiască primesc, dar să se schimbe pe ici pe colo, în părțile neesențiale.”

Încerc să spun că avem nevoie de oameni noi, neimplicați în politică acum, cu rădăcini adânci în economia reală. Și suntem peste 10 milioane de persoane, deci de voturi, suficienți pentru a trimite aproape cinci sute de oameni în Parlament (cu un necesar de circa 20.000 de voturi pentru un parlamentar).

Deci ce spuneți, încercăm să trezim această majoritate tăcută și să le oferim o alternativă reală în postura unor candidați independenți? (De ce independenți? Păi voi v-ați vedea în postura de subalterni ai președinților actuali de partide? Eu nu! Într-o firmă, când ai un șef ca ăștia îți cauți de lucru în altă parte… De aceea se spune că oamenii părăsesc șefi și nu companii! Până la urmă, România este o firmă cu aproape douăzeci de milioane de acționari – cetățenii ei! Și este o firmă mai greu de părăsit…)