Blog

Ca majoritatea lucrurilor importante din viață, este ceva ce nu se învață la școală. În privința căutării de lucru suntem cu toții autodidacți.

Dar principala carieră care ar trebui să ne intereseze, așa cum a spus Erik Orsenna, este viața!

A căuta de lucru este o artă simplă și complicată în același timp

Unii reușesc mai bine decât alții. Fiecare la rândul lui găsește soluții pentru dezamăgirile vieții active sau o concediere. Reușita în lumea muncii depinde de două categorii de factori – cei asupra cărora nu putem interveni (evenimente dependente de stat, comportamentul întreprinderilor, inovațiile tehnologice, reacțiile investitorilor, o criză internațională, atentate, catastrofe naturale) și cei care depind numai de noi (propria reacție la evenimente, dorința de a ne lupta, ceea ce dorim să facem în viață). În cazul primei categorii, putem doar merge înainte cu aceste necunoscute. Dar ceea ce ne afectează adesea este ideea greșită pe care ne-o facem despre noi sau existența noastră, lipsa dorinței de a acționa sau o acțiune neadaptată situației întâlnite. Putem acționa cu succes asupra levierelor care depind de noi.

CV-ul dușmanul nostru

Prima reacție când pierdem un loc de muncă este să facem un CV, să ne postăm candidatura peste tot și să anunțăm pe toată lumea că suntem disponibili. Așa se petrec lucrurile de multă vreme și în 90% din cazuri nu funcționează. Motivul e simplu: capacitatea de a ști să redactezi un CV este invers proporțională cu probabilitatea de a găsi un post. În majoritatea cazurilor CV-ul nu folosește la nimic. CV-ul nu este prioritar pentru reușită. Din contră, adâncindu-ne în redactarea sa ne îndepărtăm de condițiile pe care trebuie să le îndeplinim. Și asta din patru motive esențiale:

CV-ul vorbește despre trecut atunci când trebuie să ne întoarcem spre viitor

Toată lumea este minunată într-un CV ca într-un epitaf. „Ce credeți despre CV-ul meu?” Este întrebarea pusă de mii de candidați cu emoție și neliniște. Cel mai bun răspuns mi l-a dat chiar unul dintre ei: „Între noi fie vorba, CV-ul este trecutul meu. Ceea ce interesează o întreprindere este ce pot să fac pentru ea în viitor.” Această întrebare, în același timp semn al unei dragoste narcisiste și semn de angoasă, este la fel de ridicolă ca și cea a unui bărbat care întreabă o femeie pe care vrea s-o seducă ce crede despre cartea lui de identitate. Printre multele CV-uri care mi-au trecut prin mână nu am văzut niciunul care să-și denigreze autorul. Nu folosește la nimic să ai unul, bine scris, bine structurat, pe hârtie de calitate sau formatat pe Acrobat Reader, cu o fotografie arătând un surâs forțat, dacă prin comportament acționați în contracurentul succesului. Capacitatea de a ști să redactezi un CV este invers proporțională cu probabilitatea de a găsi un post. CV-ul este o carieră întreruptă. Să vă ghidați căutările referindu-vă la el în permanență este la fel de periculos ca și conducerea unei mașini privind numai în retrovizor. A vedea și a înțelege postul următor implică uitarea balastului din curriculum.

CV-ul este narcisist atunci când avem nevoie să-i înțelegem pe ceilalți

CV-ul este o oglindă focalizată asupra noastră și ne împiedică să ne deschidem spre lume. Lumea e plină de CV-uri bine scrise, dar și de o mulțime de oameni care-și caută de lucru. CV-ul ne centrează spre noi înșine în loc să ne deschidem spre ceilalți, pierdem timpul trimițându-l către ofertele de pe internet. Înarmați cu CV-ul ne aruncăm în bătălia candidaturilor, în îmbulzeala găsirii unui loc de muncă și ne investim energia în niște probabilități de reușită la fel de mari ca cele de a găsi numerele la Loto.

CV-ul este static atunci când trebuie să fim activi

Un candidat mi-a spus odată un lucru de bun simț: „Nu am CV! Pentru mine doar șomerii au unul sau cei care sunt pe picior de plecare! Pentru mine lucrurile merg bine, ascult ceea ce mi se propune și dacă sună interesant voi avea timp să-mi fac unul!” O reacție la care aderă mulți recrutori inundați de CV-uri. Adăugat la mesajele primite de ei în Outlook, vă banalizează candidatura și o îneacă. O capcană a lenei, CV-ul ne dă conștiința de a ne fi făcut datoria de candidați și ne incită să nu mai facem altceva decât să așteptăm, convinși că am făcut ceea ce trebuie. Trimis peste tot, CV-ul devine inamicul nostru.

CV-ul îngrijorează atunci când ar trebui să liniștească

Astăzi CV-ul neliniștește, este o amintire urâtă sau o teamă de viitor a celui care-l primește. Toată lumea a fost, este sau va fi fără loc de muncă. Primit în format electronic îi reamintește ce a fost ori ce riscă să devină sau să redevină. Cel care recrutează îndură propriul stres, presiunea propriei ierarhii de a alimenta un post de titular care costă foarte mult. Nu are dreptul la greșeală pentru că propriul post poate fi pus în discuție. CV-ul nostru devine o problemă, costă timp și bani pentru a fi tratat. El ne transformă într-un solicitant când întreprinderea caută un deschizător de drumuri către viitor. Sigur, atunci când lucrurile scapă de sub control, CV-ul ne readuce în universul familiar și ne liniștește, totuși nu e momentul să pierdem prea mult timp cu redactarea lui. Trebuie să ne concentrăm pe îndeplinirea condițiilor indispensabile pentru a fi recrutabili și recrutați. În momentul în care citiți aceste rânduri 5-10% din cei care au de lucru nu au CV și caută un post, sub același cod al muncii, cu aceiași guvernanți, aceleași crize economice… Trebuie să ne alegem tabăra. „Curriculum de evitat” pune în evidență condițiile necesare reușitei cu soluții atipice și uneori deranjante, cu evidențe și uși deschise, pe care le-am uitat, în orice caz cu practici demonstrate care dau rezultate, iar cea mai importantă dintre toate, aceea de a nu face un curriculum vitae.

Articole complementare:

Sfaturi senzaționale pentru CV-uri suculente

Omul invizibil

Chiar trebuie să ne pregătim pentru job-urile de mâine?

Idei preconcepute despre căutarea unui job