Prima sărbătorire a unei zile de naștere
Prin noiembrie, prietenii nostri Ana și Luci, al căror băiat, Vlăduț, era cu vreo trei luni mai mare decât Irina, s-au decis să-i sărbătorească ziua de naștere printr-o petrecere cu copiii și părinții din gașca noastră, care bloca aleile parcului Moghioroș, atunci când ne plimbam cu toate cele șapte cărucioare desfășurate.
Și pentru că la ei în garsonieră nu aveau destul spațiu, au aranjat ca petrecerea să aibă loc în apartamentul unei alte mămici din gașcă, care era un pic mai mare și unde se puteau desfășura atât copiii cât și părinții…
Așa că am luat cadoul pentru Vlad, florile pentru Ana și pentru gazdă, o sticlă de vin pentru Luci, copilul nostru propriu și personal, gătit de nu se poate, și ne-am prezentat la petrecere…
Copiii s-au jucat, s-au mai certat pe jucării, iar noi, cei mari, ne-am bucurat pe lângă ei cu câte un pahar în mână, palavragind vrute și nevrute…
Punctul culminant a fost, bineînțeles, tortul și suflatul în cele trei lumânări, de către Vlad și nu numai…
Pentru că fiecare dintre ceilalți șase copii au vrut și ei, și încă de mai multe ori, să repete această experiență, iar explicațiile noastre că era ziua lui Vlăduț și de aceea sufla el în lumânări nu au fost băgate-n seamă de niciunul dintre ei. Și scena s-a repetat până când mai aveau puțin și lumânările deveneau una cu tortul…
Cu mare entuziasm au cântat însă toți “Mulți ani trăiască”!
Și nu numai atât, când ne-am întâlnit din nou în parc după vreo săptămână am aflat că nu numai Irina noastră cântase asta în continuu toată săptămâna, ci și ceilalți!
