Costin Buzdugan – Călători către nicăieri, Prefață
Acest al doilea roman al tatei a fost terminat în 1981 și în perioada aceea era nepublicabil pentru că aici, spre deosebire de povestea cu Iuliana nu se mai mulțumește cu diverse șopârle disimulate foarte bine în textul romanului. Aici unul dintre cei doi eroi principali și-a completat studiile (de la două clase mai mult ca trenul) după ce devine un activist de partid în ascensiune. Și chiar se vorbește despre modul în care unor profesori sau medici li se interzicea să profeseze pentru că fie erau prea duri cu elevii din rândurile activiștilor de partid, fie își exprimau opinia profesională reală față de afecțiunile psihice ale acestora. Și în timp ce activiștii aveau o origine „sănătoasă”, în trecutul intelectualilor se puteau găsi, de cele mai multe ori, destule pete negre pentru a-i face indezirabili în fața sistemului. Așa că cei mai mulți dintre aceste „cadre de nădejde ale partidului” treceau prin școli ca peștele prin apă, iar ceea ce conta pentru ei era școala vieții și ascunderea petelor din propriul trecut.
Oricât de nostalgici ar fi unii în ziua de azi la adresa comunismului (mai ales cei care nu l-au trăit), nu trebuie să uităm că acesta a însemnat de fapt o nivelare a valorilor, iar valorile nu pot fi nivelat în sus!
Eroii acestei povești călătoresc către nicăieri încă de când s-au cunoscut pentru că au prea puține locuri comune, sunt diferiți prin educație și convingeri, iar între ei există o adevărată prăpastie.
Doar singurătatea nu este un motiv suficient de important pentru a ține doi oameni complet diferiți împreună. Iar obsesia lui pentru trecut, pentru „autobiografie” se va dovedi în final fatală pentru relația lor…
Povestea începe cu plecarea lor într-un concediu pe „patru roate” și înainte de sfârșitul primei zile vom ști practic totul despre ei!
Să mergem deci la Bariera Bucureștilor dintr-un orășel din Muntenia și să urmărim drumul „limuzinei galbene” (de fapt o Dacie 1300 proaspăt luată din fabrică pe pile, direct din fabrică, de un inginer șef al unui important combinat metalurgic) către… nicăieri!
Bogdan Buzdugan
București, 10/05/2025
