
Prima vizită la Turda
La începutul celei de-a doua săptămâni am plecat la Turda să văd locația propusă pentru celălalt proiect.
Era un tren de noapte cu plecarea din București pe la zece seara, care mergea până la Oradea, și pe care îl folosisem destul de des înainte de revoluție, pe vremea când aveam proiecte la Fabrica de Azbociment din Oradea. Trebuia să cobor la Câmpia Turzii, iar de acolo aveam un autobuz care mergea la Turda și mă lăsa chiar în fața fabricii. Îmi luasem un loc la vagonul de dormit ca să pot ajunge la fabrică odihnit și să fiu în stare să adun toate informațiile de care aveam nevoie până la plecarea trenului de după amiază, tot din Câmpia Turzii, cu care-mi programasem întoarcerea acasă.
Am ajuns dimineață pe la șase la Câmpia Turzii, iar la fabrică nu pic înainte de șapte. Directorii erau deja acolo și am discutat cu ei până pe la opt și jumătate, când a început operativa. Atunci am plecat cu șeful investițiilor, care m-a condus la secția de ipsos, separată de fabrica de ciment de un drum public, ca și secția de fabricare a varului.
Mi-am luat toate datele de care aveam nevoie, am măsurat spațiul disponibil în curtea sectiei de ipsos și am făcut rost și de copii ale planurilor secției ca să le pot folosi pe viitor în cadrul proiectelor.
M-am întors în biroul domnului Rusu, directorul general, pe la 11, și atunci l-am cunoscut și pe domnul Borza, directorul de producție. Le-am dat contractul de proiectare și mi l-au și semnat imediat. Am vorbit apoi despre firmele pe care le-am identificat și cărora urma să le trimit cererile de oferte după întoarcerea la București, dar și despre tehnologiile diferite pe care le promovau fiecare dintre aceste firme. Doar două firme, una din Franța și alta din Germania, ofereau o tehnologie cu uscător cilindric, rotativ, așa cum aveau ei acum în fabrică.
Studiul urma să-l fac în două variante. Una pentru o fabrică de ipsos alfa, cu caracteristici superioare, dar mai greu de obținut datorită necesității autoclavizării la presiune mare de abur, iar a doua pentru fabricarea unui produs similar cu ceea ce făceau acum, pe bază de ipsos beta.
Le-am expus ideea mea de a analiza în prima fază, cea de prefezabilitate cât mai multe variante, cu tehnologii cât mai diverse, urmând ca apoi să decidem pe care le păstrăm pentru o analiză mai detaliată în faza a doua a studiului.
La prânz am mers să mănânc cu ei la cantina fabricii, apoi, după ce am mai băut o cafea și am mai schimbat câteva vorbe în biroul domnului Rusu, am luat autobuzul până la gară și apoi trenul spre casă.
În zilele următoare am pregătit cererile de ofertă, pe care le-am trimis pe fax. În total cred că am trimis vreo cincisprezece cereri de ofertă, pentru cele două proiecte, către firme străine, dintre care doar una era reprezentată și în România.
În așteptarea răspunsurilor m-am concentrat pe finalizarea lucrărilor pe care le aveam de dactilografiat și editat, ca să mai reduc maldărul care-mi ocupa jumătate de birou.
Acasă, Mihaela începuse să nu se simtă bine. Am fost la un control și doctorul i-a dat imediat concediu medical și i-a spus să stea mai mult în pat și să evite să facă eforturi și să care greutăți, dacă vrea să ducă sarcina până la termen. Însă nu prea l-a ascultat…