Auvergne, în centrul Franței cu brânză, vulcani și Michelin…
Auvergne este o regiune situată în centrul Franței, în mijlocul Masivului Central și al lanțului vulcanic Puys. Regiunea este de asemenea faimoasă datorită celor cinci sortimente de brânzeturi cu denumire de origine protejată: Cantal, Saint-Nectaire, Fourme d’Ambert, Bleu d’Auvergne și Salers.
Cantal este o brânză din pastă dură, produsă din lapte crud sau pasteurizat, care se găseste în trei sortimente – jeune (1-2 luni de maturare), entre-deux (3-7 luni de maturare) și vieux (peste 8 luni de maturare).
Saint-Nectaire este una dintre cele mai apreciate brânzeturi din Auvergne, iar varianta fermier, din lapte crud, mie mi se pare cea mai bună. Nu este foarte ușor de găsit în afara regiunii pentru că are o zonă de producție restrânsă din care nu rezultă cantități foarte mari.
Salers este tot o brânză din pastă dură, presată din lapte crud, care se produce în Zona de Sud a regiunii.
Cele două brânzeturi locale cu mucegai verde sunt Fourme d’Ambert și Bleu d’Auvergne, pe care, dacă aveți noroc, le mai puteți găsi și prin supermarketurile noastre. Mucegaiul verde este de fapt o penicilină, așa că e bun pentru sănătate. Dar să nu încercați să-l răzuiți de prin pivnițe și să-l mâncați, cum făceau unii medici de-ai noștri în perioada de după război cu pacienții lor…
Sunt multe locuri de vizitat în această regiune, cu sate pitorești și chei ale râurilor care străbat Masivul Central.
Moulins este un oraș istoric pe cursul superior al Loarei, iar Charroux este un sat fortificat, clasificat ca unul dintre cele mai frumoase din Franța. La Lapalisse veți putea vizita un castel privat de pe vremea Renașterii. Și mai sunt multe: Marat, Salers, St. Flour, Brionde, Chateau d’Alleuze cu fortăreața sa medievală, Lavaudieu (alt sat dintre cele mai frumoase), castelul Chavagnac Lafayette, locul de naștere al faimosului marchiz de Lafayette, participant la războiul de independență american.
Și nu trebuie ratat podul de la Garabit, cu structură metalică, proiectat de către Gustave Eiffel, și nici viaductul Millau, de pe autostrada spre Montpellier și apoi spre Barcelona, cel mai înalt viaduct din lume, care a schimbat cu adevărat harta rutieră a țării, construit de către o firmă franceză gonită din România pe vremea lui Băsescu. Când am trecut pe-acolo prima oară era o ceață atât de deasă încât doar vârfurile stâlpilor de susținere a cablurilor se vedeau atunci când te apropiai de el…
Pentru mine această regiune a Franței este specială. Aici și-a făcut Irina facultatea, la Clermont-Ferrand, care este în același timp locul de naștere a grupului francez Michelin, cei care au avut o importanță fundamentală nu numai în industria automobilului, datorită pneurilor de calitate cu care ne putem încălța mașinile, dar și a turismului, prin hărțile și atlasele rutiere, inventarea bornelor kilometrice pentru a avea repere la drum, dar și a ghidurilor turistice și gastronomice… La începutul secolului 20 exista un serviciu al acestei companii prin care se trimitea solicitanților, prin poștă, un itinerar pentru o anumită călătorie cu automobilul.
Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut, prima oară când am plecat să vizitez faimoasele castelele de pe valea Loarei, în urmă cu mai mult de 30 de ani în urmă, a fost să-mi procur un ghid verde Michelin dedicat acestora și o hartă rutieră a Franței. Iar înainte de întoarcerea în România mi-am cumpărat un atlas rutier al Europei, tot Michelin, pe care-l mai am și acum pe undeva prin casă… Și până la explozia internetului și a informațiilor la un clic distanță, ghidurile verzi Michelin îmi foloseau pentru a decide ce vizitez când mergeam într-o anumită zonă!
