Simplificare, stabilitate și cheltuieli mai mici
Zilele trecute Gabriel Biriș ne arăta o masă plină cu bibliorafturi, care conțineau modificările aduse Codului Fiscal în mai puțin de zece ani. Un maldăr de hârtii de câteva ori mai mare decât codul în sine…
Și totul pentru a aduna mai mulți bani la buget, dar degeaba! Rezultatul e nul. Încasările sunt cel mult tot alea!
Ceea ce nu pot să înțeleagă contopiștii guvernamentali este că mai mult din același lucru duce întotdeauna la mai mult din același rezultat…
Complicând reglementările fiscale ei își cimentează cu siguranță posturile, dar în același timp lasă mai multe portițe ascunse pentru evaziunea fiscală, pe care oamenii competenți din economia privată le sesizează înaintea lor. De aceea reglementările fiscale trebuie să fie simple, stabile pe termen lung, ușor de aplicat și ușor de controlat în privința respectării lor.
Fiscul se luptă de ani de zile cu diferența dintre TVA-ul declarat și cel pe care reușesc să-l încaseze. Și tot de ani de zile aceasta se situează la 35%. Adică, în privința taxei care ar trebui să fie cel mai ușor de încasat, la stat ajung doar doi lei din trei, în timp ce unul se pierde pe drum… Și ca să încasaze mai mult au mai inventat și e-factura! Tot degeaba!
Să trecem acum la inamicul public numărul unu al guvernanților: microîntreprinderile. Au fost odată un milion, iar acum mai sunt doar un sfert. Nu știm câte au devenit SRL-uri normale, plătitoare de impozit pe profit, și câte au dispărut… Și nu înțeleg încrâncenarea statului împotriva lor, atâta vreme cât plăteau o taxă de 1% pe cifra de afaceri, indiferent dacă aveau profit sau nu, iar media impozitului pe profit plătit de marile întreprinderi, care funcționează la noi în țară, raportat la cifra de afaceri e tot de 1%? De ce sunt atunci microîntreprinderile mai rele decât SA-urile? De ce li s-o fi pus pata pe ele guvernanților?
Pe vremea când economia românească duduia și avea cea mai mare creștere din Europa, microîntreprinderile formau coloana sa vertebrală. Acum, după mai multe ordonanțe trenuleț, date pe genunchi la început de an, economia noastră a cam rămas fără coloană vertebrală și gâfâie!
Prin tot felul de angajări discreționare, pe pile, numărul bugetarilor a crescut peste măsură, depășind 1,3 milioane de oameni. Salariile li s-au mărit în fiecare an, în ciuda promisiunilor că vor fi înghețate. Tot felul de pensionari de lux, care n-au ajuns încă la vârsta senectuții, umflă aceste rânduri, cumulând pensii nesimțite cu salarii mai mari, în calitate de băgători de seamă, care nu fac nimic, dar iau bani…
Soluția ar fi o simplificare a sistemului de taxare, niște mecanisme transparente de modificare a taxelor cu aplicarea schimbărilor după cel puțin 12 luni și reducerea masivă a cheltuielilor de funcționare a statului!
Însă noul guvern, format pe principiul „la vremuri noi, tot noi”, simulează o reducere a cheltuielilor de funcționare ale statului suprimând un minister, câteva posturi de secretari de stat și circa 400 de posturi de funcționari parlamentari! Un fel de golire a mării cu lingurița…
Vouă nu vi se pare că-și bat joc de noi?
