Încă o săptămână a directorilor
Zilele continuau să se scurgă monotone, lungi și călduroase (de, era vară) între casă și birou. Încet-încet mi-am reluat obiceiul de a mă plimba prin Paris pe finalul după-amiezilor, seara și în weekenduri. Zilele rămâneau foarte lungi și trebuia să fac ceva pentru a le umple, mai ales după ce plecam de la birou, iar lectura sau filmele de la televizor nu ajungeau.
Spre finalul lui august am avut o surpriză! Am fost chemat în sala mare de ședințe, unde erau directorii tehnici din Romcim veniți să discute despre o posibilă colaborare cu grupul Ciments Français. A urmat o săptămână plină și revigorantă, în cadrul căreia, chiar dacă nu am participat decât la tratativele tehnice, nu și la cele comerciale, serile mă ocupam de programul lor, plimbându-i prin Paris și culminând, înainte de plecarea lor, cu încă „o seară românească” la noi în apartament.
În toată săptămâna i-am ratat o singură zi în care au fost duși să viziteze fabrica de ciment de la Villiers-au-Bouin, dar și atunci ne-am întâlnit seara când s-au întors la Paris…
Am rămas însă uimit în cadrul negocierilor la care am participat cum se uitau uimiți, ditamai oamenii cu experiență, în gura francezilor de parcă erau niște copii într-un magazin plin de dulciuri unde se dădeau mostre pe gratis din cele mai bune sortimente. Am încercat de vreo câteva ori să le atrag atenția, atunci când eram doar între noi, că nu tot ce zboară se mănâncă, și că nimic din ce li se propunea nu era pe gratis, dar nu m-au băgat în seamă.
A fost o săptămână un pic altfel, care m-a scos din rutina tristă în care intrasem și care a venit și cu alte vești bune. În final, concluzia acestei săptămâni a fost planificarea a două misiuni de măsurători și evaluare în fabricile din România, de la Medgidia și Târgu-Jiu, în urma cărora urmau să fie alcătuite propunerile de modernizare. Fiecare misiune urma să aibă o durată de două săptămâni, cu două săptămâni între ele, dar eu urma să fiu pionul de legătură, cel care urma să fie inclus în ambele echipe.
Prima misiune, cea de la Medgidia urma să se desfășoare pe final de septembrie, început de octombrie, iar a doua, cea de la Târgu-Jiu la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie. Dacă totul mergea conform planului, eu urma să mă întorc din cea de a doua misiune cu doar o săptămână înainte de plecarea mea definitivă din Franța, la jumătatea lunii noiembrie.
Deși, de obicei, socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din targ…
