De la București la Ponoarele și înapoi
Luni de dimineață pe la ora 7 am încărcat bagajele în mașină și, împreună cu prietenii noștri, am pornit spre ieșirea din București. Aș fi vrut să pornim măcar cu 10 minute mai devreme pentru a evita aglomerația la ieșirea din oraș, însă n-am reușit. Autostrada de Pitești a fost foarte aglomerată, cu mulți șoferi care dormeau încă, pe banda a doua, la viteze mult sub cea legală ori încetineau când depășeau camioanele de pe banda unu. Uneori poți chiar să-i înțelegi pe cei care nu trec înapoi pe banda unu după depășire. Aceasta este de multe ori deformată de traficul greu și ai senzația de multe ori că rupi mașina…
În orice caz, pentru fluidizarea traficului se impunea de mult o a treia bandă pe sens pe toată lungimea autostrăzii de la București la Pitești.
La Pitești am luat-o spre Craiova și prima parte a drumului, pe care am făcut-o pe națională, am mers în coloană. Apoi am urcat pe noul drum expres și am mers foarte bine până aproape de Craiova, unde încă n-a fost terminat.
Pe acea bucățică, de vreo zece kilometri traficul a fost complet blocat și a durat peste o jumătate de oră ca să intrăm pe centura Craiovei.
Drumul expres Pitești-Craiova este excelent pe porțiunea mediană deschisă circulației, dar ce păcat că lipsesc cioturile de capăt care te fac să pierzi mai mult timp decât dacă ai lua-o pe altă rută. Fără aceste două loturi de capăt, sublimul drum expres nu are încă o utilitate reală și rămâne un ciot, că de suntem în țara cioturilor de autostradă…
Nici cu centura Craiovei nu mi-e rușine, pentru că și pe aceasta traficul se blochează. A fost făcută cu o singură bandă pe sens și o mulțime de sensuri giratorii, care își fac treaba pentru a bloca traficul!
De la ieșirea din Craiova însă drumul s-a degajat. Mai întâi a fost naționala spre Filiași pe patru benzi, pe are tot nu înțeleg de ce n-au scos-o din localități când au lărgit-o, iar apoi niște drumuri județene și comunale, pe care ne-a condus Waze până la periferia Târgu-Jiului și apoi până la Tismana.
După ce am luat o gură de aer de minute și de pădure la Tismana, vizitând și mănăstirea în același timp, unde în sfârșit au reușit constructorii să dea jos schelele de pe biserică, chiar dacă mai au încă de lucru la renovarea locașului de cult, ne- am întors spre Baia de Aramă, de unde până la Ponoarele rămân doar vreo zece minute.
În cele trei zile petrecute aici am circulat relativ bine spre Băile Herculane (la intrarea în stațiune dinspre Târgu-Jiu se lucrează la consolidarea șoselei), pe naționala care șerpuiește între Orșova și Turnu-Severin, dar și pe niște drumuri județene ceva mai înguste, dar bine făcute, bine marcate și fară deformări și gropi. Noroc însă că nu sunt foarte circulate, pentru că dacă traficul ar fi mai intens ar putea avea loc multe accidente pe aceste drumuri înguste, mai ales cu circulația noastră haotică.
La întoarcere, joi, am luat-o pe drumul național, pe sub munte, cu intenția de a vizita și celelalte mănăstiri din nordul Olteniei – Polovragi, Hurezi, Arnota și Mănăstirea Dintr-un Lemn. La Târgu-Jiu am ocolit orașul pe noua centură. Asta nu are sensuri giratorii, dar e tot cu o bandă pe sens. Și la un moment dat m-am trezit după o curbă cu un tâmpit care greșise direcția și oprise mașina fix pe mijlocul drumului și făcea manevre de întoarcere pe banda continuă…
Mai departe, după ce am intrat pe națională, traficul a fost destul de intens și am mers din nou în coloană.
Vremea ne-a dat și ea planurile peste cap și, după vizitele de la Polovragi și Hurezi, am renuntat să ne abatem pe la celelalte mănăstiri datorită ploii torențiale care se pornise. Ploaie care s-a oprit doar cât să ne oprim și să mâncăm niște mici la Dedulești… Iar pe autostradă, după Pitești, s-a transformat chiar în potop, făcându-i până și pe cei mai grăbiți și mai teribiliști dintre puștii pe care i-au dotat părinții cu merțane și bemweuri să reducă viteza…
În orice caz, furtuna de pe autostradă ne-a oferit două curcubee superbe (pe care le puteți vedea aici)!
La intrarea în București cerul s-a degajat și ploaia s-a oprit, dar traficul s-a blocat și am fărut vreo trei sferturi de oră până la Autogara Militari. În orice capitală din lume, o asemenea autostradă pătrunde în oraș pe cel puțin trei bulevarde, doar la noi nu s-a gândit nimeni la asta sau cel puțin nu atunci când trebuia…
Avem o țară frumoasă, vrem să atragem turiști care să se plimbe și să-și cheltuie banii pe la noi, dar încă pe drumurile care, de bine de rău, au cam scăpat de gropile tradiționale, se circulă prea încet, iar drumurile rapide tot la stadiul de cioturi au rămas și vor trebui să mai treacă prea mulți ani înainte de a ne muta doar de pe o autostradă pe alta pentru a străbate țara dintr-un capăt în altul, așa cum se întâmplă în țările ceva mai civilizate și cu politicieni care mint mai puțin și nu trec de la fapte la vorbe ci viceversa…
