Castelul de la Chantilly
Duminică ne-am întâlnit din nou de dimineață cu Traian și cu soția lui și am luat trenul către Chantilly. Era o călătorie mult mai ușoară decât cea din ziua precedentă, distanța de la gară până la castel fiind mult mai mică, doar un pic peste doi kilometri, și în plus reprezentând o plimbare agreabilă pe lângă hipodrom.
Nu voi insista foarte mult cu descrierea castelului, pentru că am făcut-o deja la secțiunea de turism a blogului. Este castelul familiei de Montmorency, una dintre cele mai puternice din Franța, mai ales în timpul lui Francisc I și Henric II, când conetabilul Anne de Montmorency era unul dintre prietenii intimi ai celor doi regi. Apoi a trecut în proprietatea prinților de Condé, cel mai important dintre ei fiind învingătorul de la Rocroi și unul dintre conducătorii Frondei din timpul copilăriei Regelui Soare. Însă amprenta finală asupra castelului și-a pus-o fiul lui Louis-Philippe, ultimul rege al Franței, Henri d ‘Orleans, duce d’Aumale. Acest prinț, considerat cel mai mare colecționar al vremii sale, a făcut din acest castel o galerie pentru expunerea nenumăratelor capodopere și un depozit de manuscrise prețioase.
Vizita a fost de fapt o călătorie în timp, către cea de a doua jumătate a secolului XIX, pentru că totul părea gata să-l primeasă pe duce și pe soția lui, dacă ar mai fi putut veni să trăiască aici măcar o zi.
Parcul castelului este de asemenea o încântare. Un parc similat cu cele mai frumoase pe care le vizitasem în Franța, cu îmbinarea grădinilor de apă, de legume și a celor franțuzești și englezești, un loc unde îți poți umple plămânii cu aer curat și te poți relaxa la umbra bătrânilor copaci într-o zi toridă. Și asta am făcut și noi…
Iar înainte de a pleca înapoi spre Paris, ne-am oprit un pic la cafeteria castelului pentru a gusta un pahar de frișcă după reteta originală. Pentru că nu degeaba numesc francezii frișca „crème Chantilly”…
