Prioritatea guvernului
Dacă prioritatea președintelui a fost în permanență dublul limbaj, cu ajutorul căruia ne-a păcălit deja de două ori să-l alegem, iar acum încearcă să-i păcălească și pe alții, la nivel internațional, pentru a-și asigura o funcție bine plătită pentru următoarea perioadă și care să-i permită, colac peste pupăză, să continue călătoriile luxoase în jurul lumii, prioritatea guvernului este câștigarea alegerilor cu orice preț!
Iar pentru asta nu se dau înapoi de la nimic, ca-n vorba aia cu cine te faci frate până treci puntea… Dovada o constituie recentele majorări salariale din sectorul bugetar, principalul bazin de votanți, în mod traditional, al PSD-ului condus de primul ministru, dar și majorarea salariului minim pe economie de la 1 iulie, aceasta fiind ce de-a treia majorare în interval de 18 luni, într-un dispreț total sau o necunoaștere crasă a principiilor economice!
Teoretic, majorarea salariului minim ajută bugetul de stat prin creșterea valorii absolute a taxelor pe salarii datorate de angajați și angajatori. Practic, prin majorări repetate, care nu au niciun fundament economic și nici o legătură cu creșterea productivității muncii, se mărește presiunea pe agenții economici, mulți dintre ei devenind nerentabili.
De ce? Angajatorul este obligat prin lege să crească salariile. Această creștere a salariilor se transformă mai departe într-o tentativă de majorare a prețurilor. Sigur, dacă acceptă și clienții firmei… Dacă nu, firma nu-și mai poate vinde produsele și serviciile și este obligată să facă concedieri sau chiar să se închidă după o perioadă de agonie.
Un alt fenomen care are loc datorită acestei majorări a salariului minim este faptul că din ce în ce mai mulți oameni din economia reală ajung să lucreze pentru salariul minim sau foarte aproape de acesta. De ce? Pentru că patronul mărește doar salariile care erau sub salariul minim, dar nu și pe celelalte, în încercarea de a minimiza creșterea prețurilor și de a-și conserva o parte a profitului.
În plus, toate aceste majorări salariale sunt generatoare de inflație pentru că aduc în piață o masă monetară suplimentară, care trebuie cheltuită… Iar ăsta nu este cel mai bun moment pentru a genera inflație!
Să revenim însă la creșterea salariilor bugetarilor. Aceasta va mări deficitul bugetar deja uriaș, consolidat de stagnarea economică (creștere de doar 0,1% în primul trimestru al anului), dar și de creșterea pensiilor prevăzută să se deruleze în două etape, dintre care prima s-a consumat deja (iar în privința pensiilor nu am nimic de obiectat, cu excepția surselor de finanțare nesustenabile).
Trebuie de asemenea ținut cont de faptul că numărul bugetarilor este deja uriaș. Iar dacă acestora le mai adăugăm și pensionarii ajungem destul aproape de dublul numărului angajaților din firmele private (circa 7 milioane de persoane, care trebuie finanțate de către 4,2 milioane de persoane care lucrează în economia privată și de cele 2 milioane de firme). Ca să mă exprim mai plastic, fiecare dintre noi, cei care lucrăm în privat, ducem în cârcă 1,7 bugetari și pensionari. Cam mult… S-ar putea ca pe unii dintre noi să ne cam lase puterile și să-i scăpăm pe jos ori să facem vreo hernie și să nu-i mai putem căra mai departe…
Principala prioritate a guvernului în acest an, dincolo de retorica electorală, ar fi trebuit să fie scăderea drastică a deficitului bugetar. Acest lucru nu se poate face însă fără concedieri masive din rândul funcționarilor publici și fără reducerea drastică, nu mimată, a risipei în cheltuirea banilor publici.
Alianța CiuCiu s-a temut însă să facă acest lucru. Mai mult, a continuat angajările la stat și aruncatul banilor pe fereastră de parcă ar avea la dispoziție ferme de găini care fac ouă de aur! Iar nota de plată nu va întârzia să vină la începutul anului viitor… Pentru economia reală.
Cum, teoretic, mult blamata alianță CiuCiu nu prea are cum să piardă alegerile parlamentare din toamnă, deci va continua să guverneze, dacă nu se întâmplă vreo minune, și în următorii patru ani, prin aceste măsuri menite, în viziunea lor, limitată de ochelarii de cal pe care nu sunt în stare să și-i scoată, să le asigure succesul, nu au făcut decât să-și servească singuri un măr roșu, mare, frumos, dar otrăvit!
