Castelul de la Chambord
Chambord este, după mine, perla castelelor de pe Loara, un castel răsărit în mijlocul unor mlaștini, asanate între timp și a cărui construcție a fost a fost ordonată de către tânărul rege Francisc I. Nu a fost conceput pentru a fi o reședință permanentă, iar regele a petrecut aici doar câteva săptămâni. A fost o operă de arhitectură pe care regelui îi plăcea să o arate altor suverani și ambasadorilor ca pe un simbol al puterii sale înscris în piatră…
Planul castelului și decorațiunile sale au fost concepute în jurul unui ax central, faimoasa scară cu dublă revoluție, inspirată de o idee a lui Leonardo da Vinci, o spirală ascendentă care ajunge până pe terase.
Dar edificiul a fost finalizat cu adevărat abia pe timpul lui Ludovic XIV. Și tot atunci au fost amenajate împrejurimile castelului, după canalizarea parțială a râului pentru asanarea mlaștinilor. Au fost construite în această epocă și grajdurile în exteriorul castelului, iar Regele Soare a petrecut aici, cu curtea sa, mai mult timp decât strămoșul său…
Aici a prezentat Mollière pentru prima oară, în 1670, faimoasa sa piesă Burghezul Gentilom!
În centru, corpul principal al castelului, numit donjon în amintirea castelelor medievale, se impune prin masa sa cubică cu patru turnuri masive în colțuri.
În interior, patru vestibuluri largi formează un plan în formă de cruce grecească, al cărui centru este ocupat de faimoasa scară cu dublă revoluție. Acest plan centrat este neobișnuit pentru un palat regal, fiind în mod obișnuit destinat edificiilor religioase. De fapt, această referință marchează arhitectural condiția de unși ai lui Dumnezeu a regilor Franței.
Acest plan în cruce determină patru zone de locuit absolut similare la fiecare etaj. Se disting însă cele două aripi opuse: aripa regală la est și capela situată spre vest. Aceste două părți sunt accesibile fie pe scările exterioare, fie prin galeriile de la fiecare etaj. Vizitatorii urcă scara centrală către cele trei etaje ale donjonului și către aripi prin intermediul galeriilor care le conectează cu donjonul.
Clădirile care închid curtea formează o incintă joasă.
În centrul monumentului se află, așa cum am mai spus, scara cu dublă revoluție, formată din două rampe înfășurate una peste cealaltă în jurul unui nucleu central. Aceasta beneficiază de o iluminare laterală dinspre sălile în cruce. Ea deservește etajele principale ale donjonului, până la terase, de unde o scară simplă continuă urcușul în turnul lanternă.
Uimitoarea scară este ca o coloană vertebrală a edificiului, iar dacă nu i-ați înțeles construcția, o machetă, realizată în cadrul muzeului castelului, vă va ajuta să o faceți.
La etajul doi al donjonului, fiecare dintre brațele sălii în cruce sunt boltite și ornate cu emblemele lui Francisc I, monograma „F” și salamandrele care scuipă apă pentru a stinge focul. Repetate de sute de ori, aceste embleme stau mărturie voinței regelui de a-și pune amprenta pe ultimele tavane ale donjonului. De altfel, aceste bolți puternice susțin greutatea teraselor pavate cu dale ale a nivelul superior și includ un sistem ingenios de evacuare a apelor pluviale.
Urcarea pe terase este surprinzătoare prin viziunea circulară pe care o oferă asupra împrejurimilor și a exuberanței ornamentelor de piatră, care contrastează cu sobrietatea fațadei. În centru se află turnul lanternă, punctul culminant al castelului (56 m), ornat în vârf cu florile de crin, simbol al regilor Franței.
Vizitarea castelului vă oferă descoperirea a peste 70 de camere și a unei colecții de 4.500 de obiecte ele artă.
În 2017 a fost încheiat un proiect gigant de restaurare a grădinilor castelului, prin care s-au plantat peste 600 de arbori, 800 de arbuști, 200 de tufișuri de trandafiri, 15.250 de plante care delimitează bordurile și aproape 19 hectare de peluze.
După această restaurare a grădinilor a mai fost realizată o reconstituire a curții itinerante a lui Francisc I, pentru că, până la instalarea permanentă la Versailles a lui Ludovic XIV, după 1682, regele era nomad.
În acest context au fost amenajate parterul donjonului în stilul renașterii, pentru vizitele regale, apartamentul lui Francisc I, cu dormitorul, garderoba, cabinetul de lucru și sala regelui.
Iar pentru a celebra sejururile Regelui Soare, pentru marile partide de vânătoare și divertisment, a fost amenajat și teatrul lui Mollière.
Și mai puteți vedea aici extraordinara colecție de trăsuri, de fapt ultimele trăsuri regale construite în Franța într 1871 și 1873, comandate de contele de Chambord pentru ipotetica sa intrare solemnă în Paris, în calitate de viitor rege Henri V, care de fapt nu a mai avut loc… Iar unul dintre motive a fost că viitorul rege nu a vrut să accepte tricolorul ca drapel al Franței și a vrut să revină la drapelul regal cu florile de crini. Castelul a rămas însă timp de câteva generații în proprietatea fostei familii regale, înainte de a fi răscumpărat de statul francez.
