Castelul de la Chaumont
Construit în jurul anului 1000 pentru a supraveghea frontiera dintre comitatele Blois și Anjou, trece pentru cinci secole în proprietatea seniorilor d’Amboise, care îl reconstruiesc în secolul XV. Deși nevoia de securitate nu mai este atât de evidentă, se păstrează construcțiile defensive, simboluri ale puterii și privilegiilor. Turnurile, șanțurile și zidurile masive, care sunt vizibile și astăzi, deși o latură a zidurilor a fost demolată pentru a deschide priveliștea asupra văii Loarei, rămân o dovadă a atașamentului familiei d’Amboise față de formele medievale. Și totuși Charles II d’Amboise este primul francez care îl remarcă pe Leonardo da Vinci și provoacă prima călătorie a artistului în Franța, comandându-i proiectul unei vile pentru el și mai multe tablouri pentru regele Franței, Ludovic XI. Ce rămâne după această primă vizită în Franța a lui Leonardo? Tabloul lui Charles Il d’Amboise realizat de elevul lui Leonardo, Andrea Solario, care poate fi admirat în zilele noastre la Luvru.
În 1550 castelul este cumpărat de regina Franței, Catherina de Medicis. Aceasta îl folosește ca bază de vânătoare și etapă pe drumul între castelele Blois și Amboise. Dar în 1559, după moartea soțului său, regele Henri II, în timp ce făcea pe cavalerul medieval în cadrul unui turnir, îi propune un schimb „avantajos” Dianei de Poitiers, fosta amantă a regelui: castelul Chenonceau, primit cadou de la amantul său regal, contra celui de la Chaumont.
Devenită proprietăreasă la Chaumont, cumva fără voia ei, Diana petrece foarte puțin timp aici, preferând castelul său de la Anet, dar termină lucrările de construcție începute.
Apoi castelul își schimbă destul de des proprietarii și scapă de distrugeri la revoluție datorită proprietarilor săi americani…
Ultima proprietăreasă privată a castelului devine în 1875 moștenitoarea celor mai mari rafinării de zahăr din Franța, care se căsătorește apoi cu prințul Henri-Amédée de Broglie. Cuplul princiar va transforma castelul într-o reședință plăcută și demnă de cele mai mari recepții. Ei instalează apa curentă, electricitatea și un sistem de încălzire în pardoseală. Apartamentele, așa-zise „istorice”, sunt garnisite cu mobilier din secolele XV până la XIX, scara de onoare este ornată cu vitralii heraldice, sala de mese este decorată cu un semineu somptuos neo-gotic, iar sala de consiliu este redecorată atent și transformată în sală de recepție. Vor fi oaspeți la Chaumont multe capete încoronate din Europa și din Orient, printre care și Carol I al României!
După moartea prințului însă, prințesa de Broglie își pierde averea și statul francez angajează un proces de expropiere din motive de utilitate publică, luând în proprietatea sa castelul și colecția somptuoasă de tapiserii și obiecte de mobilier în 1938, pe care prințesa încă nu reușise să le vândă în timpul marii crize din 1929.
Castelul este deschis vizitatorilor pe tot parcursul anului și chiar merită o oprire, pentru că este o îmbinare armonioasă între un castel medieval fortificat și un palat princiar de acum două secole…
