Blog

Cu ocazia recentelor majorări de taxe pentru întreprinderi ni s-a tot repetat, în cadrul falselor justificări ale guvernanților, că România nu poate fi în același timp un stat social și unul minimal.

Dar este oare România un stat social? Eu spun că nu! Și pentru a-mi demonstra această afirmație voi face o comparație cu Franța, care este adevăratul stat social al Europei, chiar dacă din acest an a mai redus valoarea ajutorului de șomaj.

În România, o persoană care a muncit legal cel puțin un an are dreptul la o indemnizație de șomaj timp de 6 până la 12 luni. Plata indemizației pentru o perioadă de 12 luni se face în cazul în care persoana a plătit contribuția socială timp de cel puțin 10 ani.  Valoarea indemnizației de somaj se calculează în funcție de media salariului brut din ultimele 12 luni și de indicatorul social de referință (ISR). În mod concret, un somer care a contribuit mai puțin de trei ani la asigurările sociale va primi o indemnizație de șomaj egală cu 75% din ISR. Cei cu peste 3 ani de cotizare vor primi peste această sumă și un procent din salariul mediu brut primit în ultimele 12 luni de muncă. Procentul maxim, care se adaugă la ISR, este de 10% pentru cei care au contribuit minim 20 de ani.

Vi se pare mult? Nu este! Este o adevărată bătaie de joc!

Eu cunosc o persoană care atunci când a ajuns în șomaj i-a scăzut venitul de 7 ori, pentru că înainte avea un salariu foarte bun. Avea peste 55 de ani și nu și-a găsit de lucru decât la sfârșitul perioadei de 12 luni, iar atunci a trebuit să accepte un salariu aproape egal cu indemnizația de șomaj! Și asta pentru că practic, altfel ar fi rămas fără niciun venit!

Să vedem acum ce înseamnă indemnizația de șomaj într-un adevărat stat social.

În Franța, cei rămași fără slujbă trebuie să justifice o perioadă minimă lucrată de 6 luni pentru a primi indemizația de șomaj. Calculul indemnizației se face pe zile calendaristice în lună și cuprinde o parte fixă și una variabilă, ambele calculate pe baza salariului zilnic de referință (adică media salariului brut primită de asigurat, împărțită la numarul de zile lucrate) și nu poate fi mai mică de 57%, dar nici mai mare de 75% din salariul mediu de referință încasat de șomer înainte de pierderea locului de muncă!

E o mică-mare diferență față de sistemul din țărișoara noastră, nu-i așa? Una e 10-15% și alta e 57-75% din salariul anterior primit ca indemnizație de șomaj…

Ei bine, dar mai este o diferență, cea a duratei de acordare a indemnizației. În Franța, durata minimă este de 18 luni pentru cei care au mai puțin de 53 de ani și ajunge la 27 de luni pentru cei peste 55 de ani. De asemenea, această durată poate fi prelungită pentru cei care urmează cursuri de calificare sau de perfecționare profesională, cu durata acestor cursuri. În cazul unor perioade economice dificile, când șomajul depășește 9%, perioada de acordare a indemnizației crește.

De asemenea, cei care înființează o firmă în perioada de șomaj în Franța pot beneficia de 60% din valoarea indemnizației de șomaj  în două plăți făcute la interval de șase luni pentru a avea capital de lucru. În acest caz, persoanele respective vor primi în continuare sub formă de indemnizație lunară 40% din valoarea drepturilor lor calculate.

Deci și această afirmație, că România ar fi un stat social, nu este decât o altă minciună sfruntată a politicienilor, menită să protejeze statul lacom și obez pe care l-au creat și-l păstoresc! Iar taxele pe salariu sunt de fapt cam la același nivel cu țările din vest, doar că sunt altfel împărțite. Acolo este mai mare impozitul pe salariu, iar cotizațiile sociale sunt mai mici. La noi este invers, dar procentul final din salariul brut este tot în apropierea nivelului de 50%.

Și da, România este un stat social, dar doar pentru bugetari! Pentru că, pe lângă tot felul de sporuri la salariu la care angajații din economia privată nici măcar nu se pot gândi să le ceară patronilor, concedierea unui funcționar public este aproape imposibilă!