Blog

Există oare cineva care nu a auzit de Muzeul Luvru? Acesta adăpostește colecții de artă din antichitate și până la începutul secolului XX.

Construit inițial ca o fortăreață de apărare a Parisului de către Philippe Auguste, cel care se lupta cu Richard Inimă de Leu pentru cucerirea castelelor din Normandia, a fost transformat în castel regal prin lucrările realizate de patru regi, ultimul fiind Regele Soare, care l-a și abandonat după aceea în favoarea Versaille-ului.

A fost deschis pentru public în timpul Revoluției Franceze, în 1793, și a trecut de atunci prin mai multe etape de extindere, consolidare și modernizare. Poate cea mai importantă etapă de modernizare a fost cea din anii 1980, având ca scop extinderea funcția de muzeu la nivelul întregului palat și care ne-a adus și faimoasa piramidă de sticlă a arhitectului american de origine chineză Yann Ming Pei. Și iarăși un fapt pe care, poate, nu-l știați, piramida este centrată cu Arcul de Triumf al Caruselului, cu Arcul de Triumf din capătul Champs Elisées și cu arcul cel mare de la Défense.

Acum palatul adăpostește un muzeu imens, care pentru a fi vizitat integral necesită cel puțin zece vizite de câte patru ore, dacă nu mai multe. (Eu personal nu vă sfătuiesc să încercați să stați vreodată mai mult într-un muzeu, pentru că după 3-4 ore picioarele vor deveni de plumb și toate capodoperele pe lângă care veți trece vi se vor părea la fel… Vă spun acest lucru din proprie experientă!) De aceea orice vizită la Luvru trebuie planificată cu atenție, documentată și trebuie să urmeze un itinerar precis, care să vă ducă direct la punctele de interes stabilite.

Dacă vă veți uita pe site-ul oficial al Muzeului acesta vă propune, acum, cinci parcursuri:

• Itinerarul capodoperelor (durează cam o oră și jumătate), care începe cu capodoperele antice din colecțiile regale (cariatidele lui Jean Goujon) și continuă cu Venus din Milo, Victoria din Samotrace, frescele italiene de pe pereții muzeului, salonul pătrat (unde în secolul 18 Academia regală a început să expună operele membrilor săi pentru public), comorile Renașterii italiene în Marea Galerie (aici veți putea vedea și două picturi ale lui Leonardo da Vinci – La Belle Ferronnière și Sfânta Ana), Gioconda alături de alte capodopere contemporane cu ea, Romantismul – cu „Pluta Meduzei” a lui Géricault și „Libertatea conducând poporul” a lui Delacroix, sclavii lui Michelangelo, dragostea de marmură și alte sculpturi italiene din timpul Renașterii;

• Pe urmele lui Beyonce și Jay-Z, care au turnat aici clipul „Apeshit” – Victoria din Samotrace, „Fecioara cu pelerină verde” a lui Solario, „Pieta” de Rosso Fiorentino, Gioconda, „Nunta din Cana” de Veronese, „Pluta Meduzei”, „Umbrele Francescăi la Rimini” de Ary Scheffer, „Ofițer al Gărzii Imperiale” de Géricault, „Încoronarea împăratului Napoleon”, „Madame Recamier”, „Jurământul Horațiilor” și „Răpirea Sabinelor”, toate de Jacques-Louis David, Plafonul galeriei Apollo de Delacroix, Venus din Milo, Hermes legându-și Sandalele, Marele Sfinx din Tanis, „Portretul unei negrese” de Marie- Guillemine Benoist;

• Parcursul lui Antoine Compagnon, un scriitor francez care în fiecare săptămână scrie câte o cronică în care propune un traseau. De exemplu, atunci când mi-am făcut documentarea pentru acest articol propunerea lui includea „Mâna lui Eros”, Gioconda, sculpturi de ipsos, o pisică egipteană, colecția Moreau-Nélaton, o mumie egipteană, un mozaic chinezesc, „Mâinile primitoare” de Louise Bourgeois și cripta Sfinxului;

• Escală pe malul Nilului, care urmărește colecția antichităților egiptene, așa cum le-ar vedea o familie din Egipt;
• Descoperirea aripii Richelieu, care vă va ajuta să vedeți opere mai puțin cunoscute și vă va purta prin grădinile lui Ludovic al XIV-lea, prin orașele antice ale Mesopotamiei și până la petrecerile de pe vremea Imperiului.

Ce vă mai recomand eu să vedeți, în afară de ceea ce am scris mai sus:

• Sala Napoleon, cu picturile dedicate imperiului (acolo se află și tabloul cu încoronarea);
• Sala Rubens – 23 de tablouri monumentale care spun povestea Mariei de Medici, a lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea, în genul unei benzi desenate, doar că aceasta are sute de ani;
• Sala pictorilor flamanzi, unde îi găsiți pe Rembrandt, Vermeer, Bruegel și altii;
• Sălile pictorilor francezi unde-i puteți găsi pe Corot, Le Brun, Watteau, Géricault, David, Ingres sau Delacroix.
• Bijuteriile imperiale.

Dacă vizitați muzeul în această vară, sper că îmi veți spune și mie ce ați văzut și ce v-a plăcut.