Blog

Greva profesorilor durează de ceva vreme și, deși guvernul a părut să cedeze în fața revendicărilor salariale, aceasta pare să continue. Ceea ce a sărit tuturor în ochi a fost lipsa de empatie a politicienilor față de dascălii greviști. Inclusiv a profesorului devenit președinte, care chiar a sărit la gâtul lor printr-o declarație belicoasă!

Într-un fel este normal să fie așa, deși toți subliniază de câte ori pot importanța învățământului și a educației, într-o țară ca a noastră în care contează mai mult patalamalele, diplomele, familia și relațiile decât ceea ce a învățat ori știe o persoană!

Eu, de exemplu, sunt un amărât de inginer, un tiriplici, după părerea viitorului nostru prim ministru, fără nu știu câte mastere și fără măcar un doctorat… Este adevărat că, în 1985 când am terminat eu facultatea, nici nu exista noțiunea de master, iar câinii, deși erau străzile pline de ei, nu umblau cu doctorate-n coadă ca acum.

Să vă spun sincer, nici nu m-a interesat să fac un doctorat, deși unul dintre profesorii mei de la facultate chiar s-a ținut de mine după 90, încercând să mă convingă să mă înscriu la unul. Pe mine mă interesau lucrurile practice, palpabile, și de aceea, când am avut de ales, n-am dus în proiectate și nu în cercetare. Și chiar mi-am dorit ca proiectele mele să depășească hârtia și să se transforme în instalații industriale, deși contextul nu era cel mai potrivit pentru asta, la sfârșitul perioadei comuniste și în primii 10 ani după revoluție. Dar chiar s-a întâmplat acest lucru, cel puțin cu câteva dintre ele!

Unele clasamente ale universităților la nivel mondial țin cont, printre alte criterii, de personalitățile care au absolvit la respectiva instituție de învățământ. Din acest punct de vedere, la noi, universități ca Bioterra ori Valahia din Târgoviște par să fie vârful de lance al învățământului superior românesc, așa cum bine subliniază, în ultimele episoade din „Starea Impostorilor”, Valeriu Nicolae. Ce Babeș-Bolyai, ce Politehnica din București (cine mai are nevoie de ingineri?), ce ASE, ce Fane Ideologistu’ redivivus (SNSPA)… Fabricile de diplome să trăiască! Importantă este patalamaua, diploma, chiar dacă ești analfabet funcțional! Mai ales atunci când vrei să faci o carieră politică… De fapt, șefilor de partide nici nu le trebuie oameni deștepți. Aștia s-ar putea să le pună deciziile sub semnul întrebării, să aibă idei proprii, să nu-i urmeze ca oile… Proștii formează cei mai buni „yesmeni”, iar ei de asta au nevoie, de o mașină de vot, care să ridice mâna când și cum trebuie!

Și acum să revenim la profesori. Nimeni nu are nevoie de ei decât pentru a da note și a-i trece pe toți clasa, iar pentru asta clasa politică crede că le dă destui bani… „România educată” sună frumos, dar s-ar putea dovedi mai greu de dus cu zăhărelul de actuala clasă politică. Este un concept destinat să rămână doar pe hârtie. O țară de analfabeți funcționali este mai ușor de condus și va pune botul la tot ce le varsă politrucii în față.

De aceea trebuie să profităm de următoarele alegeri pentru a schimba ceva. Altfel riscăm ca peste alți patru ani să fie mult prea târziu…

Voi ce ziceți?