Mihail Șora
Pe finalul săptămânii trecute s-a stins încă o flacără a culturii noastre, unul dintre oamenii care nu-și arăta decât fizic vârsta, pentru că mental era mai rațional și mai coerent decât mulți alții… Și asta la peste o sută de ani! Cu toții ne dorim să avem o viață cât mai îndelungată, dar să rămână o viață de calitate din punct de vedere fizic și mental… Se pare că domnul Șora a reușit acest lucru, până la 106 ani!
Biblioteca pentru Toți (BPT) pe care a resuscitat-o în anii comunismului mi-a fost alături în anii copilariei și ai tinereții. Atunci când contribuția tovarășului la Unire era unirea Telejurnalului de seară cu cel de noapte. Când cu excepția lecturii și a câtorva filme scăpate surprinzător pe piață, nu aveai mare lucru de făcut în timpul liber… Din tabelul cronologic de la începutul fiecărei cărți mă inspiram (într-o epocă în care internetul nici măcar nu fusese visat încă de cineva) pentru a găsi și alte lucrări ale autorilor preferați.
A fost un pic ministru al învățământului în 90, dar a rămas la fel de vertical ca întotdeauna… Nu s-a lăsat mânjit ori cumpărat de gașca de după revoluție așa cum nu a făcut-o nici în comunism.
Apoi a devenit o figură emblematică a protestelor contra modificărilor legilor justiției, „noaptea ca hoții”…. Nu că legile acestea nu ar fi perfectibile, dar nu așa cum voiau Dragnea, „altă întrebare” și gașca lor de politruci!
A stârnit rumoare prin abordarea plină de umor a faptului că nu-și poate face checkin-ul online, pentru că era născut mai devreme decât își imaginase programatorul sistemului că ar fi posibil pentru un călător cu avionul…
Sau atunci când a primit o factură de electricitate îngrozitor de mare, lucru pe care în ultimul an l-au mai pățit și alții, și și-a recapitulat cu mult umor consumatorii din casă pentru a dovedi absurdul situației…
Prin toate iesirile sale publice, prin abordările sale în fața problemelor mi s-a părut un om cu mintea foarte tânără, a cărui armă principală era inteligența și umorul, un om în pas cu vremea și cu vremurile! Acum s-a dus… Degeaba ne mai uităm după el… Unora, ne va lipsi, chiar dacă nici măcar nu l-am cunoscut personal. Altora, probabil că nu…
