Pe urmele lui Daniil Sihastrul – Sihăstria, Putna, Voroneț
Pentru cei care merg în Bucovina și în Neamț, o regiune care are aceeași semnificație turistică și mai ales istorică pentru noi pe care o are Valea Loarei pentru Franța (deși în cazul nostru este mult mai spirituală și mai profundă), este imposibil să nu calce pe urmele Sfântului Daniil Sihastru. Sfânt, pentru că a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în iunie 1992, odată cu Ștefan, voievodul pe care l-a îndrumat și l-a sfătuit în atâtea rânduri.
Începând din codrii de lângă actualele mănăstiri Sihăstria și Secu, din Neamț, primul loc unde s-a retras pentru a-l slăvi pe Hristos, apoi la Putna și Voroneț.
Aici, în codrii de pe valea pârâului Secu, lângă actuala mănăstire Sihăstria, l-a primit și l-a îmbărbătat pe tânărul Ștefan, atunci când era doar un adolescent firav și dezorientat, după fuga acestuia de la Reuseni, unde fusese ucis mișelește tatăl său, Bogdan.
După 1460, Sfântul Daniel a fugit iarăși de lume, adăpostindu-se în codrii Putnei, mai întâi într-o colibă de lemn, pe care a construit-o singur, apoi în chilia de piatră, pe care tot singur și-a cioplit-o.
La 1466 a ales împreună cu Ștefan locul mănăstirii Putna, iar când a fost sfințită biserica mănăstirii, patru ani mai târziu, a fost considerat al doilea ctitor. I s-a propus să devină egumen și părinte duhovnicesc al mănăstirii, dar a refuzat și a rămas în continuare în peștera lui…
Mai târziu, mult mai târziu, au fost clădite bisericile din Sihăstria Putnei. Nu le ocoliți, chiar dacă ultima abia a fost terminată de câțiva ani. Trecând de la Putna pe la chilia Sfântului Daniil, continuați mai departe către liniștea Sihăstriei Putnei! Dar înainte găsiți-vă un pic de timp pentru a vă reculege la Putna, la mormântul marelui Ștefan și admirați și mica bisericuță de lemn din cimitirul comunei. Este cea mai veche biserică de lemn din Europa! A fost construită de Dragoș, întemeietorul, primul domn al Moldovei. Ștefan a luat-o din locul său inițial și a așezat-o acolo, ca să o protejeze de distrugerile năvălitorilor. Și a avut dreptate pentru că, uite, a ajuns până la noi!
În 1470, cuviosul Daniil a mai fugit odată de lume. A trecut munții și s-a aciuat în pădurile Voronețului, unde era deja o mică mănăstire cu 50 de călugări. El însă nu s-a oprit lângă ei, ci s-a ascuns adânc în pădure, făcându-și chilia sub o stâncă în formă de vultur.
Ștefan l-a găsit și aici, în 1476, după înfrângerea de la Războieni. L-a îmbărbătat încă odată Sfântul
Daniil și l-a trimis să continue războiul și să-i alunge din țară pe turci. S-a întors apoi la mentorul său și împreună au construit actuala Mănăstire Voroneț, ridicată în mai puțin de 4 luni, un record pentru vremea respectivă. Acum această mănăstire, considerată Capela Sixtină a estului, este faimoasă prin picturile sale și mai ales prin acel „albastru de Voroneț”. Pictura interioară a fost realizată chiar în timpul lui Ștefan, iar cea exterioară în timpul fiului său Petru Rareș.
Aici odihnește și Sfântul Daniil, al cărui portret, cu aureolă de sfânt, a fost pictat în 1547 de către fostul său ucenic, mitropolitul Grigore Roșca, pe peretele sudic al mănăstirii, în stânga ușii de intrare în pridvor, ținând în mână un sul desfășurat pe care scrie: „Veniți, fraților, de mă ascultați. Vă voi în credința frica Domnului. Cine este omul…”
Vacanță plăcută! Și nu uitați, în drumurile voastre, să aprindeți câte-o lumânare și pentru străbunii noștri, care din generație în generație ne-au transmis acest pământ, de care, unii, chiar își bat joc…
