Costul uman al tehnologiei digitale
Pe măsură ce companiile aleargă spre digitalizare, așteptările ca oamenii din organizații să fie în permanență disponibili crează adevărate provocări la nivel uman. Cât de bine se mulează fiecare individ depinde de personalitatea sa.
Aveam obiceiul să vorbim cu colegii de muncă pe drumul spre sala de ședințe, la un prânz sau prin acele mesaje telefonice, care începeau cu „în timp ce ai fost plecat…” În zilele noastre totuși, oamenii sunt în permanență în contact prin intermediul noilor tehnologii de comunicare (ICT), social media, telefoane mobile sau legături video. De fapt, un studiu relativ recent a arătat că una din trei persoane nu-și închide niciodată telefonul, atât de invazivă a devenit natura tehnologiei moderne de comunicare.
În timp ce ICT-ul are multe avantaje, inclusiv simplificarea accesului la putere și informație (în sensul în care nu mai avem nevoie să fim în aceeași țară, nu numai în același birou, cu oamenii cu care dorim să ne conectăm), omniprezența digitală crează noi provocări sociale. Directorii, în special, se află sub o presiune crescândă datorită barajului de emailuri, telefoane și mesaje social media de la o mulțime de foști, actuali și viitori subordonați, clienți, furnizori și parteneri de afaceri. Acest bombardament constant crează provocări în privința suprasolicitării, complexității, nesiguranței și a unui sentiment de invazie și de incertitudine; într-un cuvânt, burnout. Și ne punem întrebarea: joacă oare vreun rol tipul de personalitate în modul în care oamenii se conformează ICT?
În 1984 cuvântul tehnostres a fost inventat pentru a descrie tensiunea nervoasă legată se (supra)folosirea tehnologiei informațiilor și comunicării. Cercetări ulterioare au identificat cinci factori creatori ai tehnostresului: supraîncărcarea tehnică (situații cu supraîncărcare cu sarcini generate de ICT); invazia tehnică (impactul invaziv al ICT asupra vieții personale); complexitatea tehnică (dificultatea de a învăța utilizarea ICT); insecuritatea tehnică (situații în care joburile utilizatorilor sunt amenințate de ICT); și incertitudinea tehnică (legată de noile dezvoltări ICT). Într-un material de lucru al INSEAD, ceva mai recent, You and Your Technostress: Relating Personality Dimensions to CT-Related Stress (Voi și propriul Tehnostres: Legătura dintre dimensiunile personalității și stresul generat de tehnologiile de comunicare) se evaluează modul în care personalități specifice sunt afectate de acești cinci factori.
Provocările tehnice ale secolului 21
Atunci când a fost identificat pentru prima oară tehnostresul, doar 8% din casele americane aveau un computer (la noi nici nu se auzise încă de calculatoarele personale). Astăzi, cu această cifră la 80%, la nivel mondial, costul uman al erei digitale este mai semnificativ ca oricând. Bineînțeles, modul în care oamenii răspund avansului tehnologic rapid și impactul negativ al al experienței de a petrece atât de mult timp „conectați”, variază de la un individ la altul. Pentru a afla mai mult s-a realizat un sondaj constând din completarea a două chestionare. Primul captura nivelul perceput de ei al tehnostresului, iar celălalt reprezenta un audit de personalitate la 360°. Avantajul unui asemenea chestionar este că pot fi obținute anumite informații despre sine în paralel cu percepțiile observatorului despre trăsăturile de personalitate. Au fost analizate răspunsurile a 49 de sondaje referitoare la autopercepția tehnostresului și 152 de audituri de personalitate la 360°, pentru a identifica trăsături de personalitate specifice care au legătură cu costul uman al digitalizării și au fost obținute câteva concluzii surprinzătoare.
Personalitatea și reacția la ICT
Poate cel mai interesant a fost să se descopere că gradul în care ne vedem singuri afectați de anumite forme ale tehnostresului și tehno-invaziei este adesea diferit de modul în care ne evaluează ceilalți performanța. Cu alte cuvinte, ceilalți nu-și dau seama cât de stresați suntem.
Din perspectiva personalității, analiza datelor sugerează că introvertiții beneficiază de utilizarea ICT, iar experiența coboară nivelul de tehno-invazie. Același lucru se aplică și pseudo-extrovertiților – adică introvertiții care au învățat să expună comportamente extrovertite atunci când este necesar. Este posibil ca ICT să permită pseudo-extrovertiților să comunice cu o audiență mai largă fără a trebui să participe în mod fizic la evenimente sociale majore. În plus, preferința lor pentru construirea unor relații autentice cu un număr mai mic de oameni ar putea însemna că deși pseudo-extrovertiții pot alege să fie activi în mod vizibili și prezenți prin intermediul ICT, ei sunt mult mai strategici și selectivi în privința propriei disponibilități.
Printre celelalte tipuri de personalitate, cu cât un individ este mai extrovertit cu atât este mai probabil să sufere mai puternic de o supraîncărcare tehnică. Un scor ridicat al dimensiunii de „aventurier” este asociată cu un nivel înalt auto-raportat de suprasarcină tehnică. În același timp, oamenii cu un nivel înalt de auto-apreciere sunt mai puțin înclinați să sufere de tehno-nesiguranță – stresul adus de teama că își vor pierde jobul în fața indivizilor cu abilități tehnice mai mari, iar indivizii pseudo-conștienți (cei pe care observatorul îi clasifică cu o conștiință de sine mai ridicată decât cea acordată de ei înșiși) au un nivel mai redus al tehno-invaziei. Oamenii cu o conștiință de sine ridicată, pe de altă parte, sunt mai expuși la nivele înalte de tehno-nesiguranță, sugerându-se că ICT ar putea avea o influență negativă asupra muncii și vieții bine organizate a indivizilor pretențioși.
În final, a fost surprinzător de notat că disponibilitatea unui individ prin intermediul ICT (adică timpul în care este conectat și capabil să răspundă la mailuri, la telefoane sau să vadă un update al unui coleg pe o platformă online) și utilizarea voită a ICT (ca alegere și nu ca obligație), deși legate între ele, aveau un impact opus asupra tehno-invaziei. Au fost găsiți respondenți în studiu care se arătau disponibili în mod constant prin ICT și aveau o probabilitate mai mare de a fi impactați de „tehno-invazie”. Pe de altă parte, oamenii care foloseau în mod regulat ICT, dar doar atunci când vroiau, erau mai puțin impactați negativ de acestea. Acest lucru poate fi posibil datorită unor sentimente mai pozitive referitoare la folosirea tehnologiei și a unui sentiment că pot controla când și cum să o folosească. Dar de ce unii sunt capabili să controleze utilizarea ICT în timp ce alții par să cadă în „capcana disponibilității”? Uitându-ne la trăsăsturile de personalitate, se pare că oamenii pseudo-conștienți și pseudo-extrovertiți sunt mai buni la utilizarea strategică a ICT. Cei cu asemenea trăsăsturi de personalitate sunt mai buni în privința managementului disponibilității, reducându-și astfel sentimentul de tehno-invazie.
Potrivirea trăsăturilor de caracter cu strategiile de comunicare
Oricât de stresante ar fi, ICT sunt parte a vieții de birou moderne, susținând multe dintre transformările organizaționale pozitive, oferind o mai mare flexibilitate, mai oportunități de relaționare și un angajament crescut. Ceea ce indică această cercetare este că, luând în considerare diferențele de personalitate în momentul alocării responsabilităților și prin crearea unor ghiduri de utilizare a ICT, poate fi redus tehnostresul.
De exemplu, ICT funcționează foarte bine pentru introvertiții din echipă, pentru că ei au tendința de a avea un nivel mai mic al tehno-invaziei. Pentru extrovertiți, comunicarea față în față îi poate ajuta să-și reducă teama de a pierde ceva dacă nu sunt permanent „conectați” și, ca rezultat, le scade nivelul de supraîncărcare tehnică. Pe de altă parte, indivizii cu o conștiență de sine ridicată expun niveluri înalte de tehno-nesiguranță. Din acest motiv, ei nu trebuie să primească roluri cu utilizare intensivă a ICT sau trebuie acompaniați într-o perioadă de tranziție pentru a câștiga încredere și control.
S-au observat de asemenea legături interesante între dimensiunea tehnostresului și trăsăturile de personalitate. De exemplu, oamenii care raportează singuri o utilizare frecventă a ICT par să aibă un nivel mai ridicat de autoîncredere, conform observatorilor lor. Indivizii care spun că au încredere în ceilalți, raportează și ei un grad mare de utilizare a ICT. Pe de altă parte, oamenii care raportează un nivel de disponibilitate mai ridicat sunt percepuți ca fiind mai posomorâți, conform observatorilor. Aceste observații ridică noi întrebări referitoare la necesitatea anumitor oameni de a se conecta prin intermediul ICT pentru a-și construi autoîncrederea sau pentru a se înveseli.
Dar cea mai importantă sugestie a studiului este că, în loc să se impună oamenilor să fie disponibili 24/7 sau să se impună norme rigide de disponibilitate la nivelul organizației, liderii ar face mai bine să-și ajute oamenii să-și înțeleagă preferințele individuale și să le permită flexibilitatea și antrenamentul pentru a se adapta cât mai bine la propriul mod optim de utilizare al ICT. În acest fel oamenii vor vedea în ICT niște instrumente utile care vin cu opțiuni și alegeri, mai curând decât o nouă sursă de stres și anxietate.
Alte articole pe care poate nu le-ați citit:
Vor transforma freelancer-ii economia?
Interviul de recrutare – cum să discuți despre un șef rău
