Arta feedbackului – managerul eficace și inteligent
Acompanierea cotidiană a colaboratorilor voștri înseamnă să le indicați ceea ce este convenabil și ceea ce nu este în scopul de a-i ghida spre o performanță mai bună. Exercițiul de „feedback” este un act esențial al managerului în rolul său de ghid. Iată mai jos câteva chei pentru a reuși.
Feedbackul conduce la acțiune
Un bun feedback se măsoară prin actele colaboratorului: ce a făcut bine și dacă continuă să o facă, ce a făcut mai puțin bine și dacă nu mai face. Un bun feedback îl conduce de asemenea pe colaborator să devină conștient de punctele sale forte și de cele slabe și generează încredere: el este reasigurat când știe cum să facă pentru „a face bine” sau ceea ce convine. Un feedback managerial este relativ în contextul profesional al persoanei: dați un feedback în relație cu obiectivele sale de atins, așa cum sunt menționate în fișa sa de post și față de discuția precedentă.
Timingul este cheia
Un feedback este cu adevărat valoros și are un impact total dacă este dat la momentul potrivit: celebrarea reușitei unui proiect atunci când acesta s-a terminat are mai mult efect decât 6 luni mai târziu. Îndrăzniți să improvizați, iar dacă un colaborator se autodepășește, puteți reacționa la cald și să-i dați un feedback pozitiv.
Concentrați-vă pe lucrurile pozitive
Aveți totul de câștigat subliniind punctele forte ale unui colaborator din mai multe motive: complimentele sunt rare în mediul profesional și el va aprecia că i-ați remarcat eforturile; acesta se va putea sprijini pe punctele forte pentru a și le remedia pe cele slabe. De exemplu, un comercial de teren căruia îi place relaționarea nu e foarte încântat de obicei să se ocupe de sarcini administrative și de facturare. El ar putea să se servească de relațiile sale pentru a-și facilita aceste sarcini: a crește în competență și a merge mai repede, obținând rapid explicații și informații, etc. De notat: adesea medaliile au două fețe. Există defecte ale calităților și calități ale defectelor… Persoana căreia îi place să relaționeze nu apreciază întotdeauna sarcinile unde trebuie să muncească singură… Complimentele funcționează întotdeauna, chiar dacă colaboratorii înțeleg manevra. Totuși, acest lucru le face plăcere și se simt atinși.
5 lucruri pozitive pentru unul negativ
Pare important ca un colaborator să poată interveni asupra punctelor sale de ameliorare. Anumite curente din management preconizează totuși contrariul. De meditat! În orice caz, amintiți-vă, că își găsește puterea în punctele sale forte… Acestea fiind zise, punctele de ameliorare îi permit să rămână cu picioarele pe pământ și să-și păstreze o formă de motivare, pentru că îi rămâne ceva de îmbunătățit. Acestea trebuie menționate DUPĂ punctele pozitive. Dacă nu, el se închide și nu va înțelege nici măcar punctele pozitive. Într-un restaurant, un prieten a testat asta pentru noi: i-a făcut observație maestrului bucătar că unul dintre felurile de mâncare era prea sărat. Apoi i-a făcut numeroase complimente referitoare la rețetele sale. Bucătarul s-a supărat și n-a mai ascultat urmarea… Acest lucru ține de structura creierului: colaboratorul criticat se simte imediat atacat și se închide în el. Evitați în mod egal și sandwichul, un lucru „pozitiv” apoi unul „negativ” sau cum să-l treceți pe colaborator prin mașina de spălat emoțională… În fine, îndepărtați orice formă de sistematizare a stilului: „Este foarte bine”, iar colaboratorul așteaptă un „dar”… Cheia este până la urmă sinceritatea. Iar cireașa de pe tort: să-l aduceți să-și facă singur analiza critică cu o întrebare: „Și pentru tine ce a fost mai dificil?”
Adoptați un stil convenabil
Complimentați un introvertit în tete-a-tete și un extravertit în fața tuturor, de exemplu.
Manageri, menajați-vă trupele
Chestiunea feedbackului este nedisociabilă de cea a tactului, a „menajării”: cât de mult crește unul dintre colaboratorii voștri după feedbackul pe care i l-ați oferit? Cât de mult este deranjat? Și menajarea, așa cum o arată și apropierea literală, este în centrul managementului. Important este să evitați pe cât posibil umilirea colaboratorului. Fanita English, specialistă în Analiză Tranzacțională, a făcut cercetări asupra umilirii. Anumite triburi de eschimoși considerau teribil de rușinos pentru copii să se plimbe pe gheața subțire. Rezultatul era că niciun copil nu mai mergea niciodată și nimeni nu mai murea înecat în aceste condiții. Cu alte cuvinte, umilirea este o pedagogie foarte eficientă, dar radicală. Și nu trebuie să uitați că eșecul unui colaborator este un pic și al vostru… în proporție de 50%? Un manager genial îl întreabă pe un colaborator care tocmai a dat-o-n bară: „Continui să ai încredere în mine?” Și apoi țipați un pic. Țipatul are accentul sincerității, iar colaboratorii voștri nu sunt chiar atât de fragili. Pot să accepte acest lucru. Și vă va face bine…
Alte articole interesante:
Relaționarea – o competență critică în viața profesională și nu numai
Leadership-ul de calitate și inovația merg mână-n mână
