Blog

Blog
Despre fotbal și modestie în leadership

Comments (0) - Uncategorized

Despre fotbal și modestie în leadership

Ce legătură poate fi între fotbal și modestie în leadership, atunci când noi suntem obișnuiți cu declarațiile sforăitoare ale patronilor de cluburi din România?

Ianis Hagi a debutat din nou cu succes, la un nou club, unul cu mare tradiție în fotbalul scoțian și internațional, care este antrenat de o legendă a fotbalului englez și, mai ales, a lui Liverpool, club care mărșăluiește spre titlul din Premiere League în acest sezon. Steven Gerrard l-a vrut de mult pe Ianis. A declarat acest lucru la prima conferință de presă după instalare. Nu a putut concura în vară cu Genk, dar a profitat de prima ocazie care i s-a oferit. A mai spus că nu a jucat niciodată împotriva lui Gheorghe Hagi, un jucător pe care l-a admirat și care a fost unul dintre idolii săi. A ratat această întâlnire de gradul trei datorită unor probleme în meciul contra României de la Euro 2000, singura oportunitate pe care a avut-o de a se confrunta cu Gică pe teren. În timp, s-ar putea ca astfel de oportunități să mai apară, dar cu ei doi pe bancă, dirijându-și echipele.

Nu vreau să vorbesc despre modestia lui Ianis, pe care nu l-am văzut niciodată în declarații să se laude sau să se plângă de cineva. El vorbește doar despre bucuria pe care o simte când își ajută echipa și despre faptul că tot ceea ce face el este aproape inutil dacă echipa nu reușește să câștige.

După meciul cu Hibernians, câștigat prin golul marcat de Ianis în minutul 84, Steven Gerrard l-a lăudat pe acesta, mai ales pentru jocul din a doua repriză, când a pus osul la bătaie, deși fundașii adverși îl cam tăvăliseră în prima, așa de control, ca să-l intimideze. Ce mi-a atras atenția însă, a fost declarația că în momentul în care Ianis se pregătea să primească mingea pe care a trimis-o în plasă, Steven tocmai striga la el să preia înainte să tragă la poartă. Apoi a adăugat, „dar ce știu eu…”

Sigur, Steven Gerrard este un „neștiutor” în ale fotbalului, ca și Gică, tatăl lui Ianis. Nu a jucat decât 710 meciuri pentru Liverpool în 17 sezoane și 114 pentru naționala Angliei, fiind al patrulea cel mai selecționat jucător după Shilton, Rooney și Beckham. Mai mult, Zidane și Pele îl considerau în 2009 cel mai bun jucător din lume. Într-o declarație, preluată în articolul dedicat lui Gerrard de Wikipedia, Zidane spune că „dincolo de a fi un jucător excepțional, cel mai important era faptul că le insufla jucătorilor din jurul lui încredere și convingere”.

Este ceea ce face și acum, la Rangers, unde are deja peste 100 de jocuri pe bancă. A ajuns aici după ce a antrenat pentru scurtă vreme la Academia lui Liverpool, unde l-a impresionat pe Jurgen Klopp prin „etica muncii sale, cunoștințele și atitudinea față de tinerii jucători”.

A fost un lider pe teren și rămâne unul și pe marginea lui, unul modest, care știe să admită când se înșală… „but what do I know!”

Alte articole care s-ar putea să vă placă:

Managementul pesimiștilor

Cum știți că a venit momentul pentru marele salt?

Sfaturi și tehnici utile în leadership

Obiceiuri de schimbat atunci când căutați un post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *