Blog

Cele mai mici gânduri la un interviu fac multe persoane să simtă cum le trec toate sudorile. În multe feluri, procesul de intervievare poate cauza mult stres, iar oamenii se pot pierde cu firea. Ei pot fi moi ca terciul de mălai atunci când se așează până la urmă pentru „MAREA” discuție. Vă amintiți primul vostru interviu? Cum credeți că v-ați comportat?

Fie că sunteți începători sau veterani, interviul poate fi în orice situație un eveniment stresant în viața voastră. Teama de a fi respinși este mare și anticiparea eșecului poate fi groaznică. Genunchii moi, palmele asudate, golul din stomac și gura uscată sunt toate simptome ale persoanelor care se imaginează răspunzând la cea mai ucigătoare întrebare pe care o poate pune un intervievator: „Vorbiți-mi despre dumneavoastră.” Care, de fapt, nici măcar nu este din punct de vedere tehnic o întrebare, dar ați înțeles la ce mă refer.

În orice caz, ce-ar fi dacă ați deveni niște ași ai interviurilor și i-ați lăsa pe intervievatori cu gura căscată prin modul în care v-ați prezentat ca niște maeștri, iar ei nu ar avea altceva de făcut decât să vă angajeze?

Da, interviurile pot băga frica în oasele unora, dar în acest articol vreau să vă împărtășesc câteva tehnici și practici pentru a scăpa de ea.

Un CV foarte bun

Cv-ul este de obicei primul punct de contact pe care un potențial intervievator îl va avea cu voi. Astfel încât vă veți dori ca el să lase o impresie puternică celui care-l citește. Mai jos sunt câteva lucruri pe care trebuie și nu trebuie să le scrieți:

• Dacă nu sunteți un tânăr absolvent, nu începeți CV-ul cu un obiectiv. Nimic nu indică amatorismul mai mult decât un început ca „Obiective”. În loc, începeți cu ceva mai simplu ca „Ansamblul calificărilor” sau „Despre”. Este mai succint și ușor de digerat.
• Nu folosiți termenul de „Istoricul angajărilor”. Toți fac asta și nu veți fi decât un alt șobolan în turmă. Dacă vreți să ieșiți în evidență folosiți ceva de genul „Experiențe în carieră”. Vă va ajuta mai mult în a face o primă impresie.
• Nu expuneți toate sarcinile zilnice de rutină de la un job la altul, pentru că asta e munca brută, care nu interesează pe nimeni. După ce că CV-urile sunt dificil de citit, vreți să le mai faceți și plictisitoare? În loc să vă enumerați sarcinile, exersați-vă verbul prin a arăta cum ați rezolvat probleme pentru companie sau ați ajutat la câștigarea banilor, la economia de timp și la creșterea eficienței. Cu alte cuvinte, ar trebui ca punctele voastre să înceapă cu: „Am dezvoltat un nou sistem care a economisit…”, „Am implementat o procedură care a mărit productivitatea cu X%”, „Am inventat o strategie care a adus XXXX lei în firmă în trei luni”… și așa mai departe. Și nu uitați să menționați realizările care sunt cel mai bine aliniate cu poziția pentru care sunteți intervievați.
• Includeți-vă hobbyurile, premiile și munca pentru comunitate. E ceea ce vă definește. Contrar a ceea ce crede toată lumea nicio companie pentru care merită să lucrezi nu angajează mașini și cumpără oameni. Arătați-le cine sunteți. Mai mult, pentru că toți dezvăluie o mașină, veți ieși și mai mult în evidență și veți furniza combustibil pentru o conversație importantă și o posibilă conexiune a intereselor comune în timpul interviului.
• Și nu includeți niciodată cerințe salariale. Chiar dacă firma insistă, luptați cu dorința de a vă conforma și spuneți-le că acest lucru preferați să-l discutați față-n față.
• Verificați ortografia, gramatica, mai citiți-l o dată, salvați-l și trimiteți-l.

O super scrisoare de intenție

Compunerea unei scrisori de intenție excepționale este cu siguranță o artă, care poate fi stăpânită cu ușurință cu ajutorul câtorva puncte cheie. Amintiți-vă că scrisoarea de intenție merge împreună cu CV-ul, așa că ea se constituie într-o altă oportunitate de a vă prezenta cu adevărat. Nu o irosiți!

Mai întâi, țineți cont că ea nu este o autobiografie. Nu este nici o evidențiere fără sfârșit a multitudinii de premii și talente. Nimănui nu-i pasă cât de mult vă țineți respirația sub apă (cu excepția cazurilor în care ați aplicat pentru un post de scafandru). Le pasă însă de provocările pe care le întâmpină compania lor și de modul în care-i puteți ajuta să le depășească. Și singura persoană care le poate dezvălui acest secret sunteți dumneavoastră. Cel mai bun mod de folosință a scrisorii de intenție este acela de a vă alinia competențele și experiența cu poziția pentru care aplicați și cu obiectivele companiei. Pentru a face acest lucru, trebuie să folosiți un limbaj specific și să includeți anumite elemente pentru a ajunge la linia de sosire:

• Începeți prin a vă introduce și a spune de ce îi contactați, în cuvinte cât mai simple;
• Apoi, enumerați principalele cerințe ale postului și apoi arătați modul în care experiența voastră le acoperă nevoile;
• Concluzionați cu o declarație îndrăzneață referitoare la obiectivele companiei lor și modul în care propriile voastre obiective se aliniază cu acestea;
• Încheiați cu o formulă politicoasă și simplă.

Mai există o teorie, pe care și eu am aplicat-o, aceea de a nu folosi niciun „eu” în toată scrisoarea de intenție, de a vă pune în pantofii recrutorului și de a scrie din punctul său de vedere. Încercați-o, poate fi amuzant…

Cercetarea

Acest pas îi afectează pe toți ceilalți, în mod direct sau indirect. A-l sări înseamnă să dați apă la moară celorlalți concurenți, care s-ar putea să obțină biroul dorit de voi. Cdercetarea este vitală pentru procesul interviului și poate să însemne diferența dintre coșul de gunoi sau CV-ul care ajunge sub nasul directorului general.

Înainte de a vă prezenta la interviu, ar trebui să știți în ce vă băgați, să cunoașteți peisajul pentru a putea anticipa și naviga printre situațiile delicate. Fiți proactivi în a afla tot ce puteți despre companie, misiunea și oamenii ei. Făcută ca la carte, cercetarea ar trebui să acopere 3 zone cheie: compania, pregătirea și recunoașterea.

În privința companiei, trebuie să ajungeți să știți tot ce este posibil despre ea:

• Interesați-vă despre produsele și/sau serviciile pe care le oferă și concentrați-le într-o singură frază ușor de memorat;
• Treceți prin website și prin orice alte materiale din care puteți extrage esența misiunii companiei;
• Asigurați-vă că știți tot ce se poate afla despre câștigurile lor pe ultimele 12 luni, iar dacă reușiți să vă dați seama și de ce acestea au fost la acel nivel, este și mai bine;
• Aflați despre orice proiect special la care compania lucrează ori pe care îl sponsorizează;
• Aflați despre orice premiu primit pentru servicii publice.

În privința pregătirii, n-am auzit pe nimeni să fie acuzat că s-a pregătit prea mult:

• Studiați ceea ce ați descoperit prin cercetare și asigurați-vă că știți suficiente lucruri pentru a purta o conversație fără stres;
• Dacă este posibil, faceți o simulare de interviu cu o persoană proeminentă din acea industrie. S-ar putea să aflați multe lucruri pe care nu aveți cum altfel;
• Găsiți cele trei cuvinte cu care vă puteți descrie și fiți gata să dați exemple asupra modului în care v-ați folosit aceste trăsături în trecut. Dacă aveți nevoie cereți ajutorul prietenilor, familiei și colegilor;
• Aflați valoarea corectă de piață a salariilor plătite pentru poziția respectivă, la nivelul dumneavoastră de experiență. Faceți mai multe comparații cu diferite firme și industrii, dacă este posibil.

În privința recunoașterii, nu o faceți și cercetarea și pregătirea ar putea fi făcute degeaba:

• Luați mijlocul de transport pe care-l veți utiliza pentru a merge la interviu în timpul orelor de vârf pentru a verifica de cât timp aveți nevoie și apoi adăugați cel puțin 30 de minute;
• Vizitați locația unde va avea loc interviul dimineața, pentru a vedea când vin oamenii, cu ce sunt îmbrăcați și dacă au sau nu o cafea în mână;
• Găsiți o cafenea în apropriere unde puteți sta în așteptarea interviului.

Odată trecuți prin aceste trei puncte sunteți înarmați până-n dinți pentru interviu. Dar încă nu ați terminat!

Disciplina

O impresie se formează despre voi în primele 3 minute ale întâlnirii cu cineva. Mulți dintre noi decid dacă ne place o persoană sau nu în mai puțin de-atât. Ce înseamnă asta în cazul unui interviu de recrutare? Că vreți să păstrați o disciplină. Hotărârea dumneavoastră în pregătirea interviului vă poate decide soarta încă înainte de a deschide gura în timpul interviului.

De fapt, ceea ce spuneți înseamnă mai puțin pentru oameni decât ceea ce faceți. Este un vechi clișeu, dar este universal valabil – acțiunile voastre sunt mai gălăgioase decât vorbele… de o mie de ori.

Și iată câteva reguli simple de urmat atunci când vine vorba de disciplină la interviu:

• Fiți la interviu la timp, adică ajungeți cu maxim 20 de minute mai devreme, dar nu cu mai puțin de 10 minute mai devreme. Acest lucru vă dă timp să vă puneți haina în cuier, să acceptați cu amabilitate o cafea de la asistentă, să vă relaxați și să vă adunați gândurile.
• Folosiți baia înainte de interviu, mai ales pentru a verifica că totul este în regulă și pentru a nu avea surprize în timpul discuției.
• Reglați-vă nivelul emoțional, nu vreți să fiți nici prea rece, dar nici un cowboy care trage în tot ce mișcă.

Killer instinct

Aici trebuie să străluciți, atunci când combinați cercetarea deosebită și pregătirea cu tupeul, farmecul și carisma proprie. Combinația acestor elemente vă va da acel Killer Instinct. Acum că sunteți gata și porniți să obțineți ceea ce vă doriți, veți trata cu calm și încredere întrebările ambigue ca „Așadar, vorbiți-mi despre dumneavoastră.”

Ceea ce vrea de fapt să afle intervievatorul este cum și de ce v-a adus experiența voastră acolo și cum vor beneficia ei de această asociere. Cu acest lucru în minte, vă va fi mult mai ușor să vă concentrați răspunsul asupra faptelor din viață cu legătură directă cu compania și poziția pentru care dați interviul.

Aceasta nu este o invitație la a vă povesti viața, ci una de a-i spune interlocutorului totul despre dumneavoastră în măsura în care poate conta cel mai mult pentru el și compania sa. Trebuie să-i dați doar suficiente informații pentru a-i stârni interesul și să lăsați cumva ușa întredeschisă ca o invitație de a afla mai mult dacă alege să facă asta.

Un alt element important, legat de acest killer instinct, este refuzul politicos. Acesta reprezintă arta de a refuza să răspundeți la o întrebare nepotrivită, lăsându-l pe interlocutor fericit cu acest lucru sau cel puțin cu respectul față de poziția dumneavoastră. Acesta este de obicei un moment terifiant pentru mulți, deși nu ar trebui să fie. Un asemenea moment apare când se pune întrebarea referitoare la bani. „Deci care sunt cerințele dumneavoastră salariale?” sau „Cât câștigați la jobul actual?”

Dar până la urmă, ce legătură are această întrebare cu interviul? Absolut niciuna! Și atunci de ce e pusă? Pentru că este o mare oportunitate pentru intervievator să obțină 2 lucruri:

• Să vadă cât de încrezători sunteți și dacă puteți gândi rapid;
• Să verifice dacă cerințele dumneavoastră salariale se încadrează în grila lor.

Indiferent de motiv, totuși, aceasta este o întrebare pe care trebuie să o îndepărtați cu orice preț într-un interviu. Nu contează la ce nivel sunteți în carieră; această întrebare este tabu pentru ambele părți. Vă plasează automat într-o cutie din care nu mai puteți ieși. Răspunzând la această întrebare v-ați încredințat practic soarta intervievatorului pentru că el păstrează mingea și decide unde aterizează. Dacă vi se pune această întrebare, rămâneți calmi, faceți o pauză și apoi răspundeți cu încredere ceva de genul:

„Dacă vreți să discutăm despre salariu, aș prefera să discutăm ce salariu vi s-ar părea potrivit pentru această poziție din punct de vedere al valorii de piață și aliniat cu nivelul meu de expertiză.”

Răspunzând în acest fel, îndepărtați întrebarea și lăsați ușa larg deschisă pentru dialog și negociere. Mai mult, orice intervievator va fi presat să vă argumenteze sau să vă combată poziția. Cel puțin ei vă vor respecta și le veți fi arătat că aveți încredere și sunteți subtili. Un mare plus!

Orice ați face, nu răspundeți la această întrebare de frică. Nu am răspuns niciodată la această întrebare și am folosit diferite variante ale răspunsului de mai sus și au mers. Iar atunci când n-au fost acceptate s-a dovedit că oricum nu merita să lucrez pentru acea companie.

Finalul

Încă nu ați terminat. Chiar dacă totul a mers ca pe roate, așa cum ați planificat și vă simțiți foarte bine, nu trebuie să stricați tot neglijând câteva amănunte.

Trebuie să lăsați o impresie puternică pentru a obține postul. Nu este complicat dacă priviți totul ca pe un întreg, deși de cele mai multe ori nu pare așa. Fără a închide afacerea, toate eforturile de până atunci pot fi uitate. Nu uitați însă că intervievatorul a mai văzut probabil mulți candidați înaintea voastră și va vedea poate și mai mulți după. Nu puteți ști asta și este datoria voastră să fiți siguri că își va aminti de voi ca de niște persoane care au ieșit din haită.

Așa cum îmi spunea tatăl meu în tinerețe, trebuie să observați ce face mulțimea și să faceți invers. Acest lucru este adevărat în multe situații și cu siguranță în acest caz. În timp ce alții ar putea uita acest amănunt, voi trebuie să lăsați acea impresie memorabilă care-și va lăsa amprenta asupra tuturor celor pe care-i întâlniți. Acesta este momentul în care vă cristalizați toate eforturile de până acum, asigurându-vă că impresia pe care ați lăsat-o este de durată și pozitivă.

Pentru a obține acest lucru mai aveți trei pași simpli, care pot face totuși diferența:

• Strângerea de mână de final – La sfârșitul interviului strângeți-i mâna intervievatorului în mod ferm și spuneți ceva de genul: „A fost o plăcere să vă întâlnesc și aștept cu nerăbdare întâlnirea noastră viitoare. Vă mulțumesc pentru timpul acordat.” Fostul președinte american Bill Clinton este faimos pentru acest tip de abordare, una profesională cu o nuanță personală, care face oamenii să se simtă apreciați. Folosiți-o!
• În maxim 24 de ore de la interviu trimiteți un email intervievatorului în care-l lăsați să afle cât de mult v-a plăcut întâlnirea și că o așteptați pe următoarea. Mesajul dumneavoastră trebuie să fie succint și personalizat cu unul sau două detalii din timpul interviului. Acest lucru vă mărește importanța în ochii intervievatorului.
• Așteptați 14 până la 21 de zile și dacă nu mai primiți niciun semn trimiteți un email de follow-up pentru a mulțumi încă o dată pentru interviu și a le cere să vă păstreze numele într-un fișier. Scopul este de a vă păstra numele în memorie, iar dacă mai apare o oportunitate să fiți primii chemați.

Ei bine aceștia sunt pașii și în funcție de cum îi executați șansele dumneavoastră pentru a obține jobul dorit pot crește considerabil.

Alte articole pe care poate le-ați ratat:

Dacă nu-ți prioritizezi singur viața, altcineva o va face!

Cum să anticipați și să dejucați întrebările unui recrutor

Comportamente nepotrivite pentru un lider

Cum să impresionați pe oricine în mai puțin de 30 de secunde