Blog

Dacă sunteți la conducerea unei întreprinderi sau vă lansați în antreprenoriat, ar trebui să citiți cartea scrisă de Christine Kerdellant „Ils se croyaient les meilleurs. Histoire des grandes erreurs de management” (Se credeau cei mai buni. Povestea marilor erori de management), în care povestește despre o mulțime de greșeli de management comise de patroni mai mari sau mai mici. Veritabile pepite de aur, care permit o mai bună triere a condițiilor necesare pentru a reuși într-o economie mondializată și ultra-concurențială. Dintre acestea, am ales 5 mari erori care trebuie evitate.

A avea dreptate prea devreme, înseamnă că vă înșelați

Noi românii facem oricum haz de necaz, ceea ce e bine, pentru că povestindu-ne greșelile cu umor, dar mai ales analizându-le, reușim să continuăm să mergem înainte. De multe ori, chiar și antreprenorii vizionari se înșeală! Să luăm exemplul Yop. Când a fost lansat acest iaurt lichid, primul de acest fel, la mijlocul anilor 70, a fost un eșec total. Clientela a respins acest produs din motive obscure: o poziționare greșită, un ambalaj prea luxos, o campanie de publicitate proastă… Și totuși, în 1980, când Yoplait îl reinstalează, exact în același mod în magazine, este un enorm succes. Poate că prima oară fusese lansat prea devreme și încă nu venise momentul său?

A propune o ofertă bună într-un moment nepotrivit

Se știe, alegerea momentului este primordială la lansarea unui produs. Trebuie să fie momentul potrivit, nici prea devreme și mai ales nu prea târziu, în spatele concurenței. Să luăm drept exemplu ce s-a ântâmplat cu bi-bop, un mic telefon portabil lansat de France Telecom (devenit mai târziu Orange) în 1991 (putem spune o eternitate deja la scara avansului tehnologic din ultima perioadă). Cu un preț foarte bun în comparație cu telefoanele mobile ale epocii, nu era foarte practic pentru că trebuia, pentru a avea semnal, să te afli în anumite locuri precise, fie într-un aeroport, o gară sau în apropierea unui releu și mai ales să te conectezi manual la acel releu. În plus, rețeaua era disponibilă doar la Paris și în alte 4 orașe din Franța. Cu o țintă de 500.000 de abonați pentru 1995, France Telecom nu a adunat decât 100.000 înainte de a renunța la acest serviciu în 1997. Și totuși, British Telecom avusese succes cu un produs similar, lansat cu trei ani mai devreme pe celălalt mal al canalului… Încă o dovadă că, pentru orice antreprenor, timingul este esențial. Este crucial să propuneți oferta potrivită la momentul oportun.

A uita să vă puneți sub semnul întrebării

Mai sunt multe erori pe care le-au făcut patronii și care ar fi putut să provoace pur și simplu dispariția unor mărci. Lipsindu-i creativitatea și nereușind să se reînnoiască, Guy Azulay, alias Charles Chevignon, a trebuit, de exemplu, să se mulțumească să-și vândă marca de haine pe care o crease cu șaisprezece ani în urmă. Cu cifre de afaceri de ordinul al 150 de milioane de euro în anii 80, grație hainelor de piele de tip aviator, Charles Chevignon a văzut cum concurența propune același tip de produse în stilul anilor 60, la prețuri mult mai abordabile. Iar diversificarea produselor sale n-a schimbat nimic. Marca Chevignon a fost vândută la Naf Naf în 1995. „Lipsa unei analize periodice este motivul de eșec cel mai frecvent în cazul întreprinderilor existente,” ne reamintește Christine Kerdellant.

Teama de modernitate

Uneori este suficient să luați acel faimos viraj tehnologic pentru a rămâne pe primul loc. Din nefericire pentru ele, sunt numeroase întreprinderile care l-au ratat, fiindu-le frică să nu-și tragă singure un glonț în picior. Așa s-a întâmplat cu gigantul Kodak, inventatorul aparatului de fotografiat și a filmului la sfârșitul secolului 19, care a dispărut până la urmă, fiind depășit de Sony, Canon și Fuji atunci când tehnologia digitală a explodat în anii 90. Și asta, chiar dacă grupul deținea mai multe brevete pentru a  exploata această tehnologie digitală. Datorită fricii de necunoscut (și de eșec, ce paradox!), compania s-a autodistrus.

Megalomania

Și ce mai putem spune despre aceia care, din megalomanie, s-au prăbușit, uneori împreună cu întreprinderea lor? Christine Kerdellant amintește de cazul lui Jean-Marie Messier, Președinte Director General al Vivendi Universal, care, din exces de orgoliu și nebunie a grandorii, a provocat ruina a mii de acționari și salariați, care crezuseră în el. Cel care a transformat în 1999 Compagnie Generale des Eaux în Vivendi, întreprindere specializată în comunicare și media, a dus, prin achiziții necugetate și alegeri proaste, pe care le-a considerat ca fiind vizionare, la căderea unui imperiu care n-a fost niciodată rentabil. Obsedat de cursul la bursă, Messier n-a construit nimic. Mai rău, el a înlănțuit erorile strategice una după alta și a fost constrâns să demisioneze în 2002.

Negarea culturii întreprinderii, greșelile etice, orbire deliberată, publicitate sinucigașă… sunt numeroase erorile de management descrise în cele 500 de pagini ale cărții Christinei Kerdellant. Calitatea managementului la noi este departe de a fi în vârf, de aceea lectura acestei cărți s-ar putea să fie folositoare. Pentru că a greși este omenesc, dar a persevera și a repeta greșelile, în epoca informației generalizate, este cu adevărat diabolic…

Alte articole recomandate:

„The New One Minute Manager” de Ken Blanchard și Spencer Johnson

Cum să stimulați fericirea echipei dumneavoastră fără a cheltui bani

Spre un „management mărit”          

Obținerea angajamentului managerului dumneavoastră prin co-dezvoltare