Blog

Blog
7 întrebări de pus în cadrul interviului de recrutare pentru a măsura inteligența emoțională

Comments (0) - Dezvoltare Personală

7 întrebări de pus în cadrul interviului de recrutare pentru a măsura inteligența emoțională

Inteligența emoțională implică conștiința de sine, autoreglarea, motivarea, empatia și competențele sociale. Cu alte cuvinte, este un amalgam complicat, cu care recrutorii își bat capul pentru a-l testa. Ca rezultat, multe rateuri datorită instinctului și a impresiilor subiective.

Nu este întotdeauna o mișcare inteligentă să lăsați ceva atât de important în grija unor asemenea măsuri nesigure. Atunci când un candidat are aceste calități, el poate lucra bine cu alții și să conducă în mod efectiv schimbarea, deci nu este de mirare de ce organizațiile plasează inteligența emoțională ca pe o prioritate principală. Și din fericire, chiar și interviurile tradiționale pot fi reutilate pentru a o testa.

Și fiecare candidat șmecher și-a dat deja seama cum să pară inteligent din punct de vedere emoțional, chiar dacă nu este de fapt. Pentru recrutorii care trebuie să identifice performanța prin atribute autentice, un prim pas util este să iasă din birou. Mergeți la o cafenea liniștită, într-un parc sau în alt loc unde nu veți fi întrerupți. Acest lucru vă poate ajuta să-i luați prin surprindere, fără a-i face să se simtă inconfortabil. Apoi puneți-le aceste șapte întrebări.

Ce vă deranjează cel mai mult la alții?

În loc să întrebați direct acest lucru, mai bine spuneți mai întâi o scurtă anecdotă despre un membru al familiei sau un coleg care vă plictisește. Apoi întrebați-l pe candidat dacă există cineva la ultimul său loc de muncă care-l deranjează cu adevărat și cum a reacționat.

Bineînțeles, un candidat deștept se va concentra pe soluții – de exemplu cum și-au îmbunătățit relația după aceea – dar încă puteți obține o viziune mai clară a modului în care îi percep pe alții. Veți mai învăța probabil și cum își înțeleg efectele comportamentului lor asupra celorlalți (și limitele acestuia).

Povestiți-mi despre o zi în care totul a mers prost

Și aici puteți începe prin a le da un exemplu cu una dintre zilele dumneavoastră negre. Nu este vorba de a-i alimenta cu un scenariu pe care cel intervievat să-l transmită înapoi, ci de modelarea unui tip de situație la care vreți să îi auziți reflectând.

Deci nu le cereți doar să vă descrie o zi proastă. Întrebați-i cum au trecut prin ea. Au insistat asupra problemei, i-au blamat pe alții (chiar dacă o exprimă altfel) sau au căutat cu adevărat soluții? Căutați evidența în orice mecanism de siguranță. Vreți să angajați pe cineva care are flexibilitatea de a trata cu incertitudinea și situațiile neprevăzute – o pecete a inteligenței emoționale.

Povestiți-mi despre un coleg pe care l-ați ajutat cu adevărat și de ce credeți că ați făcut-o

Relațiile pe care oamenii le construiesc între ei vă pot spune multe. Pentru că contează. Și la fel modul în care ei percep aceste relații. Pe baza poveștii candidaților, a modului în care se văd pe ei înșiși și a aprecierii față de ceilalți, veți obține de asemenea o viziune a conștiinței de sine a candidaților. Umorul, atunci când nu este sarcastic sau înjositor, este întotdeauna un semn bun. Dacă relația pe care o descriu pare prea formală și rigidă pentru a fi reală, probabil că așa este.

Ce m-ați putea învăța?

Asta poate să contrarieze un pic intervievatul, dar într-un sens bun. Puneți întrebări care indică faptul că nu înțelegeți și presați cu adevărat pentru explicații detaliate. În timp ce o faceți, par candidații să se lupte cu frustrarea și nerăbdarea – prin expresiile faciale, limbajul corpului și tonul vocii? Sau pun și ei întrebări pentru a primi informații despre ceea ce voi nu pricepeți?

Sunt ei capabili să explice idea simplu și să-și refacă abordarea pentru a clarifica lucrurile atunci când devine clar că tot nu înțelegeți? Un candidat cu o doză mare de inteligență emoțională își asumă responsabilitatea pentru înțelegerea ideilor sale. Oportunitatea de a-și împărtăși cunoștințele și a-i învăța pe alții este excitantă, nu stresantă și necesită aptitudini de comunicare pe care acest tip de persoană își dorește să le dezvolte.

Povestiți-mi despre cineva pe care-l admirați și de ce o faceți

În mod conștient sau nu, avem tendința de a ne modela comportamentele după cei pe care-i admirăm. Făceți-l pe cel intervievat să se gândească la asta. Este obiectul admirației lor o „persoană socială”, care-i inspiră și-i încurajează pe ceilalți sau este un gânditor mai tactic, pe care este mai bine să-l lași în mediul lui pentru a face lucrurile în stilul propriu? Nu există în principiu răspunsuri greșite aici și uneori persoana pe care candidatul o admiră reflectă calitățile pe care acesta și-ar dori să le aibă, nu pe cele pe care le are deja.

De ce sunteți cu adevărat mândru și din ce motiv?

Această întrebare este bine s-o lăsați deschisă, chiar dacă puteți da exemplul unei realizări personale pentru a-i urni. Poate fi legat de cariera lor, dar nu obligatoriu. Atunci când un candidat vorbește de realizările sale, îi include și le acordă merite și altora sau este doar spectacolul lui?

Vorbește despre cum îl fac ceilalți să se simtă – despre validarea și susținerea primite de la familie, prietenii și colegii care l-au ajutat de-a lungul drumului și i-au sărbătorit succesele? Uneori marile realizări sunt cu adevărat victorii individuale, dar oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional știu că nu se întâmplă nimic important în vid.

Dacă v-ați conduce propria companie, ce fel de oameni v-ar place să angajați și de ce?

Aceasta vă va spune ce apreciază cei intervievați la alții sau la echipă. Cu ce fel de oameni preferă să lucreze? Se concentrează pe oameni sau pe rezultate? Care este stilul lor de relaționare și de management pentru îndeplinirea obiectivelor comune? Le place să lucreze în strânsă sooperare cu alții sau preferă să lucreze independent?

Cu cât vă îndepărtați mai mult de modelul tradițional de interviu, care este alimentat în principal de dovedirea experienței trecute a candidatului, cu atât mai mult le descoperiți nivelul de inteligență emoțională. Și asta înseamnă că trebuie să fiți creativi. Puneți întrebări ipotetice și nu ezitați să vă împărtășiți propriile puncte de vedere și experiențe.

Acestea îl pot ajuta pe candidat să se deschidă și să vă ofere propria lui perspectivă autentică (în locul unui scenariu) asupra lucrurilor care contează cu adevărat într-un mediu de lucru. Aceste șapte întrebări sunt un bun început, dar sunt doar un punct de pornire pentru măsurarea inteligenței emoționale, așa că nu ezitați să le adaptați. Ați putea chiar să reușiți angajări mai bune dacă o faceți…

Alte articole recomandate:

Când munca dăunează vieții de cuplu

„The New One Minute Manager” de Ken Blanchard și Spencer Johnson

Schimbarea nu mai e ce-a fost…

Transformarea managementului de tranziție

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *