Patronii bogați sunt oare mai generoși decât înainte?
Bill Gates (Microsoft), Mark Zuckerberg (Facebook) sau Xavier Neel (Free), toți acești patroni au creat o fundație cu scopul de a-i ajuta pe cei mai defavorizați. Într-un alt registru, unii, ca Henry Engelhardt (Admiral Group) au hotărât să verse prime mirobolante salariaților lor pentru a le recompensa serviciile loiale. Alții, ca Warren Buffet, au declarat în mod public că ar trebui să plătească impozite mai mari. Deci ce se întâmplă cu toți acești mari patroni? Au fost cu adevărat prinși într-un acces de filantropie? Sau dau dovadă de generozitate dintr-un simplu calcul? Vă prezint mai jos câteva lucruri extrase din lucrările sociologului Marc Loriol.
O creștere puternică a inegalităților
„Există multe puncte comune între societatea actuală și cea a secolului 19”, notează Marc Loriol care a studiat îndelung această perioadă. Adâncirea inegalităților, acapararea bogăției de către o minoritate… „Thomas Piketty a demonstrat-o în cartea sa (se referă la „Le Capital au XXIe siècle” de Thomas Piketty), se constată o creștere puternică a inegalităților”, remarcă sociologul. „În acest sens, ne apropiem de perioada de sfârșit a secolului 19, în care mulți s-au îmbogățit de pe urma industriei.” Reapariția filantropiei ar fi deci logică, conform lui Marc Loriol, în momentul în care se constată o creștere a numărului celor defavorizați în timp ce cei mai bogați scapă parțial de impozitare și unde această mizerie este denunțată în media. Generozitatea ar înlocui într-un fel caritatea pe care o făceau cei din secolul 19.
Când miliardarii reclamă că sunt taxați
Totuși, cât de sinceră este aceasta? Îi putem crede pe Warren Buffet și alți 44 de milionari americani care au semnat o petiție în 2010 solicitând guvernului să-i taxeze suplimentar prin abandonarea facilităților fiscale în vigoare din 2001? Motivele invocate: sănătatea fiscală a țării și bunăstarea populației. „Anumiți miliardari – mai ales cei care au pornit de la zero – consideră că nu este neapărat bine să lase totul copiilor lor”, explică Marc Loriol. Inițiativa, în orice caz, „provocase o ridicare a scuturilor din partea altor bogătași”, chiar dacă ea a fost copiată de mari averi din Franța, un an mai târziu. Șaisprezece dintre deținătorii marilor averi franceze, cum ar fi Franck Riboud (Danone) sau Liliane Bettencourt (L’Oreal), au solicitat o contribuție excepțională pentru a șterge datoria națională. O dorință rămasă zadarnică.
Reputația, un bun superior
Un lucru este sigur, acest tip de inițiativă, foarte puternic popularizată pe toate canalele media, este excelentă pentru imaginea patronilor și a marilor averi. Și este fără îndoială ceea ce au înțeles un mare număr de Președinți, cum ar fi cel al Facebook, care a anunțat cu ocazia nașterii fiicei sale donarea progresivă a 99% dintre acțiunile sale, adică aproape 45 de miliarde de dolari. „Reputația este un bun superior prin excelență (opus bunurilor inferioare cum ar fi alimentația sau locuința) căruia cei bogați îi acordă importanță”, notează sociologul. Imaginea personală contează foarte mult.
„Gestul Prințului”
Nu este o întâmplare anunțul Președintelui Admiral Group (asigurări auto), printr-un comunicat de presă, referitor la distribuirea sumei de 7 milioane de lire sterline către colaboratorii săi din toată lumea cu ocazia pensionării sale. Dacă este generos, patronului i-ar plăcea să se afle. „Este gestul Prințului”, așa cum spune sociologul. „Prinți” care sunt conștienți de cât de prețioși sunt colaboratorii lor – mai ales cei mai buni – și că trebuie răsfățați. Altfel pot părăsi corabia. „Antreprenorii au devenit conștienți de o anumită dependență vizavi de salariații lor competenți”, continuă sociologul. Primele sau ofertele în natură sunt încă cele mai bune mijloace pentru a-i păstra. Cu condiția ca acest lucru să se afle.
Alte articole interesante:
Lideri și manageri învățați să îmbrățișați
Tendințe în practica de leadership
Secretele unui vânător de capete pentru recrutarea celui mai bun comercial