Blog

Blog
La schimbarea unui comportament, natura revine în galop?

Comments (0) - Dezvoltare Personală

La schimbarea unui comportament, natura revine în galop?

Fie în scopul schimbării meseriei ori pentru a mări plăcerea la locul de muncă, adesea se identifică nevoia modificării unui comportament, de a introduce alte obiceiuri, de a răsturna o postură relațională prejudiciabilă. Sau atunci când anumite modalități de a face ceva evoluează pe măsură ce anumite convingeri slăbesc sau se metamorfozează. Și multă lume se întreabă dacă nu sunt șanse ca, la prima ocazie, natura să revină în galop.

Schimbarea comportamentală

Atunci când un comportament are consecințe penibile pentru client, îi blochează relațiile, îi deteriorează modul de comunicare, îi mânjește relația cu el însuși și stima de sine, îi ruinează modul în care-i percepe pe ceilalți și lumea sau evenimentele din viața sa, cu atât mai mult trebuie modificat, pentru a nu se împotmoli în atitudini care nu ajută la reușita proiectelor profesionale și sunt factori ai neplăcerilor și ai scăderii fericirii și a bucuriei de a trăi.

Am văzut acest lucru, un comportament oricât ar fi de penibil, inclusiv cele ale colericilor cronici, de exemplu, vizează un beneficiu. Luând în considerare aceste beneficii așa-zise secundare, astfel încât să găsim mijloacele de a acoperi nevoile pe care încearcă să le satisfacă acest comportament și găsind soluții care suprimă efectele perverse, putem modifica un comportament în mod durabil.

Tipurile de comportamente pe care le putem modifica sunt nenumărate. Iată câteva exemple printre schimbările posibile care nu constau în a lupta contra sinelui, în a merge împotriva propriei personalități, ci mai curând spre construcția unei alternative la reacțiile sau modurile de a face ceva care ne aduc deservicii la locul de muncă.

  • Relații: cele asociate rolurilor relaționale și triunghiului lui Karpman, rolurile de Salvator, Victimă și Persecutor, care fac multe daune în relațiile noastre.
  • Emoții: putem învăța să înțelegem mesajele emoțiilor și să exprimăm ceea ce simțim într-o manieră calmă, așezată și cu fermitate, în loc să cedăm revărsării de expresii emoționale, care se sparg de cei apropiați ca mareele uriașe într-o zi de furtună, măturând totul la trecerea lor cu lovituri de valuri de furie neagră, de panică sau tristețe de neconsolat!
  • Comunicare: putem înlocui obiceiurile de comunicare care seamănă mai mult a rateuri decât a eleganță relațională prin tehnici nonviolente confirmate.
  • Organizare: comportamentele noastre în termeni de organizare, gestionare a timpului, de căutare a eficienței sau a plăcerii sunt uneori fructul moștenirii, a conceptelor modelizate în exces, a metodelor înghețate. Ele pot fi adaptate, modificate, personalizate astfel încât să răspundă nevoilor individuale.
  • Convingeri: toate felurile de atitudini asociate convingerilor limitative, pe care este imposibil să le enumerăm aici, pentru că suntem niște super-mașini de împroșcat convingeri, care nu sunt nici în beneficiul proiectelor noastre și nici în cel al relațiilor.

Dar putem afirma că natura nu va reveni și nu vom recădea înapoi pe urmele propiilor pași? Răspunsul pe care vi-l propun nu are nicio valoare științifică sau psihologică, bazându-se integral pe observație și experiență.

Competențe conștiente și galopuri ocazionale

Dacă luăm exemplul comunicării, atunci când se încearcă transformarea unei comunicări jumătate brutală, jumătate plângăcioasă de Victimă-Persecutor într-o comunicare asertivă, care se afirmă interlocutorului fără ajutorul unui buldozer, se ajunge în mod evident și la rateuri. La început, încercăm cu convingere, bineînțeles, dar atâta timp cât tehnica este la stadiul competenței conștiente, adică necesită un pic de vaselină din partea materiei noastre cenușii, există riscuri evidente de recădere în obișnuință. Mai ales dacă, din diferite motive, suntem un pic obosiți, emoționați sau mai puțin concentrați.

Pentru că suntem doar ființe umane și nu putem fi vigilenți 24 din 24 în toată perioada necesară construirii acestei competențe. Ni se întâmplă deci să ne lăsăm antrenați de situație și să nu avem timpul de reflecție necesar pentru a pune la punct în mod conștient și conștiincios competența relațională sau tehnica de comunicare cuvenită. Cu atât mai mult trebuie să dăm dovadă de bunăvoință față de noi înșine, mai ales că Roma n-a fost construită într-o singură zi. Este inutil să ridicăm umerii a descurajare: modificarea comportamentală necesită antrenament. Iar la final nu căutăm perfecțiunea, infailibilitatea, care ar echivala cu autoimpunerea unei autotiranii, totalitară și nesustenabilă.

Să acceptăm deci ideea că eul nostru interior, cel care are curaj, poate uneori să se lase antrenat într-o întoarcere regretabilă la micile defecte de altădată. Este o piruetă trecătoare și nu o retractare de cal bătrân inapt să-și modifice comportamentul.

Perioade dificile și galopuri temporare

Se constată de asemenea că în perioade de oboseală sau de vulnerabilitate, vechile comportamente reapar uneori, chiar dacă într-un mod atenuat și sunt foarte practicate pentru că devin indicatorul unei perioade emoționale dificile, în care poate este indicat să luăm o vacanță, să tratăm o problemă lăsată în suspensie, să avem grijă de noi, etc.

Fenomenul este deci temporar și dispare din nou atunci când a fost găsită o soluție la problema semnalată în acest fel. Astfel, una dintre cunoștințele mele, manager care a lucrat pentru a dezvolta o privire mai binevoitoare față de colaboratori și ierarhie, a observat că gândurile agresive sau iritate față de anturajul său profesional, mai puțin frecvente astăzi, reapar atunci când se simte la limita competenței. El știe acum să-și folosească aceste gânduri: de îndată ce le observă, își acordă timp pentru a evalua acest sentiment și de a determina nevoile de acoperit cărora le corespunde.

Întoarcerea la origini într-un comportament pe care încercăm să-l modificăm, poate fi deci un simplu semnal al unei perioade dificile și nu cel al unui viraj de căluț nărăvaș. Bunăvoința înseamnă să aduci calul nărăvaș de zece, douăzeci de ori la râu până când îl va traversa cu ochii închiși.

Voi v-ați modificat deja în mod conștient anumite comportamente? Vi se întâmplă să aveți recăderi? Și dacă da, cum reacționați? Care sunt indicatorii în acele momente?

Alte articole complementare:

Programul Apollo – o metodă pentru a reuși în proiectele voastre (partea a II-a)

Acțiuni care vă pun în valoare leadership-ul

Nu-i lăsați pe alții să vă facă CV-ul!

Cum știți că-l interesați pe interlocutorul dumneavoastră?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *