Principiul transparenței – exigență morală sau regresie democratică?
Chiar dacă nu este recent, conceptul de transparență a căpătat în ultimii ani o forță de neegalat și o dimensiune care acoperă domeniile politice, economice și chiar intime. Ridicat la rangul de virtute, el s-a impus ca un principiu de acțiune. În perioadă de „calm” sau în situație de criză, constituie un nou orizont obligatoriu și de neegalat. Dar este totuși relativ. Și atunci ce este transparența? De unde vine acest concept și cum a evoluat el în timp? Poruncile transparenței constituie un nou imperativ? Asistăm la o formă de dictatură a transparenței? Participă transparența la delegitimarea unor actori și la demitizarea democrației? Este o exigență morală sau o regresie democratică?
Poruncile transparenței, un nou imperativ
Ce cuvânt magic, transparența, împodobit cu toate virtuțile. Nu există om politic, șef de întreprindere sau comunicator care să nu-l revendice. Dacă nu dați dovadă de transparență, la revedere!
Catastrofe industriale, scandaluri, salarizarea directorilor unei întreprinderi, nominalizări, securitate, stare de urgență, legătura dintre medici și industria farmaceutică, subcontractare, atribuiri de contracte, nimic nu-i scapă. În comunicarea de criză, „transparența” face de altfel parte din cuvintele cheie și din posturile (sau imposturile, noi le vedem mai mult pe astea din urmă de câte ori deschidem televizorul) care trebuie adoptate. Dincolo de sfera politică, conceptul de transparență îmbracă o importanță capitală în domeniul economic. Într-o lume imaterială și terțiarizată în care reputația participă la puterea unei mărci și la valoarea care i se acordă, transparența devine un subiect economic și nu numai unul politic sau moral. Putem fi de acord asupra unei definiții a transparenței? În dicționare apare ca „accesibilitatea perfectă a informației în domeniile care privesc opinia publică.” Este deci o practică socială ghidată de sinceritate. Ea se opune opacității și are ca scop stabilirea unei relații de încredere. Ea permite de asemenea să ne dăm seama de o activitate și să-i recunoaștem erorile.
Este un progres sau o regresie democratică? Ceea ce este sigur e că transparența s-a afirmat ca o exigență morală crucială, care s-a impus în toate aspectele vieții sociale. Este o nouă paradigmă, un imperativ categoric în sensul filozofic al termenului: o exigență morală universală. Nimeni și nimic nu o poate evita.
Transparență sau publicitate? De la lupta contra absolutismului la crearea democrației
Conceptul de transparență nu este recent. El a apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea pentru a se impune cu adevărat în al XVIII-lea (secolul Luminilor), în care este transpus în viața politică. Transparența acompaniază atunci respingerea puterii absolutiste, secrete și arbitrare. Dar în epocă nu se vorbește încă de transparență, ci de „publicitate”. Immanuel Kant și Benjamin Constant au fost marii teoreticieni. Pentru ei, în fața absolutismului apărea necesitatea de a transpune o legislație rațională constituită din norme generale și abstracte care, pentru a fi efective, trebuiau să facă obiectul unei publicități. Pentru că „nimeni nu se cuvine să ignore legea”, aceasta trebuie să fie nu numai accesibilă, dar și adusă la cunoștința cetățenilor. Aici se vede subtila diferență de natură și intensitate între noțiunea de „publicitate” și conceptul de „transparență”. O diferență fundamentală. Putem avea de fapt transparența fără publicitate pentru că transparența, contrar publicității, nu presupune un acces real și efectiv la informație. Pe scurt, transparența este o condiție a publicității, dar nu constituie în niciun mod o garanție. În acest sens, publicitatea este o noțiune mai exigentă decât transparența. Pentru ca ea să fie funcțională, ea necesită mediatori, o presă liberă, o societate civilă activă, contra puteri, o opinie publică constituită, care are voința și capacitatea de a ști și de a înțelege. Este diferența între o democrație pur teoretică și formală și o democrație reală și efectivă.
Se atașează publicității și transparenței noțiuni pozitive: legalitate, moralitate, veridicitate, claritate, control, responsabilitate, onoare și reputație. Este adevărat că transparența și publicitatea contribuie la informarea cetățenilor, permit să-i facă actori ai vieții publice și contributori la interesul general. În acest sens conceptele sunt indisociabil legate de statul de drept. Ele sunt chiar consubstanțiale pentru desăvârșirea democrației. Pentru motive practice și de simplificare, această distincție subtilă între publicitate și transparență o dată făcută, nu vom mai reveni asupra ei și nu vom mai vorbi de transparență decât în accepția ei cea mai completă, ca o acoperire a accesibilități efective la informație.
Alte articole recomandate:
Savurarea propriilor erori este cheia succesului
Pentru performanță schimbarea trebuie să vină din interior
