„Oile negre” ale managementului
Ați întâlnit deja cu siguranță megalomanii, timorații, deziluzionații, călăii la locul de muncă, paranoiacii, pe cei psihorigizi, lăudăroșii incompetenți, tiranii greu de înțeles, toxicul machiavelic. Această listă de „oi negre” ale managementului provoacă teamă, aveți dreptate, pentru că acești manageri periculoși se ascund adesea în spatele unor figuri plăcute. Stilul lor de management injectează un venin care ucide spiritul de echipă și productivitatea. Iată câteva repere și sfaturi pentru a vă proteja de patologiile dăunătoare ale oilor negre din management.
Manageri deranjați și conducători devianți
V-ați intersectat deja cu un manager deranjat sau un conducător deviant, v-a fost frică de el și ați ales soluția bună, fugind de el. Dar există situații în care aveți de-a face de exemplu cu un asemenea manager dezechilibrat în întreprinderea în care lucrați de destui ani și unde aveți intenția să rămâneți mai departe. Cartea lui Hugues Chevalier și Irene Papaligouras „Les moutons noirs du management” (Oile negre ale managementului) face un diagnostic foarte interesant pornind de la o tipologie a dereglărilor psihologice și comportamentale: megalomanii, timorații, deziluzionații, călăii la locul de muncă, paranoiacii, pe cei psihorigizi, lăudăroșii incompetenți, tiranii greu de înțeles, toxicul machiavelic. Un portret al „oilor negre” din management care provoacă teamă, dar care vă permite să le identificați mai bine și să vă puneți în gardă față de aceste deviații psihice și comportamente dăunătoare.
Manageri toxici și conducători perverși
Există comportamente ierarhice care generează suferință, așa cum le descrie un alt articol care identifică aceste personalități: managerul nerăbdător, călăul de la locul de muncă, care cere rezultate imediate, adesea asociate cu un comportament autoritar. El deleagă prost, se epuizează și îi epuizează și pe ceilalți până la a le pune în pericol sănătatea fizică, accelerează dezangajarea salariaților și crează situații de dependență. Introvertitul incapabil să-și exprime emoțiile își sufocă sentimentul de neputință sau pierderea controlului și este adesea subiectul unor patologii canceroase sau al diabetului. Obsedatul, îngrijorat de detalii și de control, chițibușar și bănuitor, își împiedică colaboratori să-și mărească autonomia. Perversul narcisist, venind din psihopatologie, se recompensează cu suferința altora. Heinz Leyman, doctor în psihologie, și Marie-France Hyrigoyen, psihiatru, psihanalist și terapeut familial sistemic, ne ajută să înțelegem aceste practici: „perversul găsește falia în personalitatea celuilalt și se folosește de ea pentru a-i face rău, îl izolează, îl face un țap ispășitor. În general inteligent, el îi incită pe alții să-l hărțuiască pe acela și se prezintă pe sine ca salvator.”
Comportamente manageriale și riscuri psihosociale
Julian Rotter, psiholog american distinge profilul „intern” de cel „extern” conform convingerii că evenimentele depind de comportamentele noastre. Pentru profilul „intern” ceea ce i se întâmplă depinde de el, iar pentru cel extern ceea ce i se întâmplă ține de șansă, de hazard, de destin sau de comportamentul celorlalți. Un manager nu este niciodată complet unul sau celălalt. Întreprinderile recrutează mai multe cadre cu profil intern, care se contestă fără a pune sub semnul întrebării organizația ori managementul. Comportamentele manageriale „toxice”, adesea rezultatul stresului pentru angajații supuși exigențelor rezultatelor, fac parte dintre riscurile psihosociale care trebuie tratate. Trebuie identificate comportamentele „perverse” sau marii bolnavi care conduc. Aceștia trebuie opriți sau neutralizați rapid, iar dacă este nevoie chiar trebuie să fugiți de ei.
Alte articole care v-ar putea interesa:
Cinci întrebări pentru reușita antreprenorială
3 greșeli tipice care nu trebuie comise în primele 100 de zile ca manager
