Blog

David Autissier, creator al catedrei referitoare la schimbare în cadrul ESSEC, și Jean-Michel Moutot au publicat o carte intitulată „Le changement agile” (Schimbarea agilă). Agil este un cuvânt la modă, pe care-l auzim și-l citim peste tot.. Încep să cred că ne confruntăm cu riscul de a (re)deveni maimuțe.

Schimbarea se schimbă și ea

A fost odată o schimbare, o perioadă fericită în care schimbarea era modalitatea de a trece de la o stare stabilă la altă stare stabilă, dar acest timp nu mai există. Astăzi schimbarea este o stare permanentă, un mod de viață și de gândire în afara șabloanelor, a cadrelor fixe. Situația obișnuită a organizației devine cea de mișcare, iar schimbarea devine atunci permanentă.

Altădată destinația schimbării era considerată ca fiind cunoscută, iar managementul schimbării consta în a spune „iată ce se va întâmpla” într-o abordare de la vârf spre bază. Astăzi destinația este construită în comun, iar managementul schimbării se dovedește plin de experiențe și schimburi orizontale prin intermediul rețelei sociale a întreprinderii.

Managementul schimbării se schimbă și el: nu mai este vorba de un acompaniament al schimbării, ci de dezvoltarea capacității de a se schimba a persoanelor și grupurilor, făcându-i să trăiască experiența schimbării cu ajutorul dispozitivelor experiențiale.

Schimbarea agilă: a defini, a experimenta și a ancora

Autorii propun o metodă în trei faze unde experimentarea este cheia și are ca obiectiv dezvoltarea inteligenței colective. Faza de ancorare conduce spre ansamblul proiectelor în serviciul transformării globale a întreprinderii prin intermediul unui tablou de bord al transformării pe 5 ani și al analizei capacității de a schimba organizația și individualitățile care o compun.

Autorii au inteligența de a preciza că această metodă nu are ca scop înlocuirea metodei instrumentale, care ar fi devenit obsoletă, ci mai mult de a propune un alt mod de a o face, lăsând responsabililor de proiect decizia de a alege o metodă sau alta, în funcție de natura proiectului sau a organizației.

În ultima parte a cărții, autorii prezintă 10 instrumente pentru a aplica metoda propusă, ca și exemple de aplicare a schimbării agile la grupuri franceze mari.

În timp ce subtitlul anunță schimbare rapidă și durabilă”, mie personal nu mi s-a părut că ar găsi elemente de răspuns care ar dovedi rapiditatea schimbării. În privința durabilității, ar trebui întrebate companiile citate în carte, dar ar trebui luată în considerare și viteza cu care lucrurile continuă să se schimbe pe plan mondial.

Și în încheiere, o întrebare: practicați această schimbare „agilă” în întreprinderile dumneavoastră?

Articole complementare recomandate:

Reuşita integrării unui angajat

A fi ambițios fără a deveni detestabil

Planul dumneavoastră de afaceri

Râsul – un instrument de management în perioadă de criză