Manageri, doar imaginația vă va scoate din criză!
„Nu există obiceiuri bune. Obiceiul este o modalitate de a muri pe loc.” Acesta este un extras din dialogul unui film franțuzesc, realizat în 1962 de Henri Verneuil.
Auzim destul de des că „nimeni nu se obișnuiește cu criza”. Cel puțin nu ar trebui să o facă, dacă speră să scape! A se obișnui înseamnă a se slăbi, pentru că este ca și cum te-ai îngropa într-o tranșee pentru a purta „un război pozițional”, „lăsând inamicul să vină”. Înseamnă să atacați problemele diferite cu aceleași concepte, aceleași reflexe, aceleași practici și, deci, să eșuați… Există o facultate a spiritului atât de prețioasă, iar conform lui Einstein chiar superioară cunoașterii: imaginația.
Fabricarea propriilor soluții pentru a găsi „șmecheria”
Imaginația este cea care vă redă speranța atunci când cunoștințele despre un anumit subiect (în mod necesar limitate) nu vă mai permit să acționați. Imaginația este cea care acționează ca un îndemn asupra neuronilor dumneavoastră și vă împinge să gândiți mai bine, mai repede, să vă construiți propria soluție (este binecunoscut, manifestăm mereu mai mult interes pentru ceea ce ne atinge de aproape). Tot imaginația este aceea, prin dinamica sa de a vă simți rapid fără limite, care este capabilă să antreneze o întreagă echipă în spatele dumneavoastră, fără să mai piardă timpul cu convingerea fiecăruia. A imagina, în timpul gestionării unei crize, înseamnă să vă mențineți mintea într-o mișcare permanentă pentru a fabrica soluții, pentru a găsi „șmecheria” care va face să funcționeze împreună un întreg ansamblu de posibilități și constrângeri, care până atunci rămăseseră aranjate cuminți în cutiuțele lor, dar care nu puteau fi folosite decât în anumite situații, într-o anume configurație, la un anumit moment…
Iar această imaginație trebuie s-o puneți la treabă și atunci când vă pregătiți pentru o criză, dar și când o suportați. În consecință, fugiți ca de ciumă de „experții” care vă propun soluții „complete”, „la cheie”, pentru că riscați să vă dați seama, când vine momentul, că faimoasele chei nu sunt decât niște șperacluri, niște „guri de lup”.
Alte articole recomandate:
Întreprinderea eliberată și managementul de tranziție
